Tehnici de epurare a efluenților organici din apele uzate

Introducere

Apa este o sursa regenerabila, materie prima pentru activitatile productive, ea mai poate fi si o sursa de energie si un factor determinant in mentinerea echilibrului ecologic.

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu cosecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei.

Atat definitia poluarii, cat si subiectele incadrate in sintagma, poluarea apelor a cunoscut o evolutie remarcabila in special in ultimii 50-70 de ani. Referitor la dinamica definitiilor, se citeaza in continuare cateva dintre acestea:

- Adaugarea a ceva, orice, in apa care provoaca modificarea ei naturala astfel incat proprietarii riverani nu mai dispun de apa oferita lor de rau in conditiile natural (dupa legea engleza a apelor din 1952)

- Din punct de vedere stiintific este poate mai usor a privi poluarea ca pe o impuritate reala introdusa in curent decat ca actul de introducere a ei si a define poluarea ca incluzand orice care cauzeaza sau induce conditii criticabile intr-un curs de apa oarecare, afectand nefavorabil orice utilizare posibila a ei ( Klein L,1962).

- Apa se considera poluata cand i s-a alterat copozitia sau conditia astfel incat devine mai putin potrivita pentru oricare sau toate functiile si scopurile pentru care ar fi adecvat in stare sa naturala (W.H.O., 1972)

- Orice modificare, naturala sau artificial care in mod direct sau indirect, schimba calitatea apei, perturba sau distruge echilibrul ecosistemelor si resurselor naturala, prin aceea ca a) provoaca pericole pentru sanatatea publica; b)deranjeaza obisnuintele, eficienta si bunastarea omului si comunitatii sale si c)afecteaza utilizabilitatea si pentru orice folosinta benefica actual sau de perspective (Whitehead, P.G, Lack, T., 1982)

- Prin poluare, impurificare, murdarie a unei ape, se intelege degradarea calitatilor fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsa direct sau indirect de activitatie umane sau procesele naturale; acestea fac ca apa sa devina improprie pentru folosirea normala in scopurile in care era posibila inainte de interventia poluarii (Negulescu. M., Antoniu R, Rusu G, Cusca E., 1982)

Transportul poluanţilor prin circuitul antropizat al apelor

Epurarea apelor

Epurarea apelor uzate reprezinta ansamblu de masuri si procedee prin care impuritatile de natura chimica sau bacteriologica continute in apele uzate sunt reduse sub anumite limite, astfel incat aceste ape sa nu mai dauneze receptorului in care se evacueaza si sa nu mai compromita folosirea acestuia.

Poluarea cu substante organice (de origine naturala sau artificial), reprezinta pentru apa poluantul principal. Materiile organice consuma oxigenul din apa, in timpul descompunerii lor, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de cantitatea de subsanta organic evacuate, provocand distrugerea fondului piscicol si in general a tuturor organismelor acvatice. Substantele organice de origine naturala consuma oxigenul din apa atat prin dezvoltare cat si dupa moarte, in acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe de autoepurare, respective bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si care, in final, conduc la autoepurarea apei, concentratia de oxigen dizolvata normal, variaza intre 4-6 mg/dm3, in functie de categoria de folosinta, coborarea sub acesta limita avand ca efect oprirea proceselor aerobe, cu cosecinte foarte grave.