Poluarea Solului Pe parcursul celor 400 milioane de ani, de cind viata a iesit pe uscat, suprafata planetei noastre a suferit schimbari esentiale: suprafata pustiurilor pietroase si argilo-nisipoase s-a acoperit cu stratul subtire al mediului vital al plantelor si animalelor. La formarea acestui invelis vital un rol insemnat au jucat plantele fotosintetizatoare. Datorita lor, suprafata Pamintului s-a imbogatit cu substante organice, cu microorganisme heterotrofe si s-au format ecosistemele solului, datatoare de hrana pentru animale. Ele servesc, de asemenea, drept sursa de hrana si pentru om. De aceea scaderea fertilitatii solului se rasfringe implicit si asupra nivelului de trai al oamenilor. Dupa cum s-a mai mentionat, in procesul fotosintezei se formeaza circa 100 miliarde tone de celuloza pe an. Omul foloseste in calitate de hrana numai asa zisul produs economic - 800-900 milioane t. Aceasta cantitate este aproape de doua ori mai mica decit normele fiziologice; altfel spus, in lume exista un mare deficit de hrana considerat chiar si in greutate. Conform datelor ONU, circa o treime din populatia Pamintului sufera din cauza foamei. Folosirea irationala a ecosistemelor solului in procesul producerii culturilor agricole duce la secatuirea lor. Pentru a cunoaste mai bine care dintre actiunile antropogene sunt mai periculoase pentru ecosistemele solului, se vor examina proprietatile solurilor si tipurile de actiuni. Probleme de poluare a ecosistemelor solului Un factor important al impactului antropogen asupra ecosistemelor solului il reprezinta folosirea ingrasamintelor minerale. De ele sunt legate, in mare masura, succesele agriculturii conteporane. Aproape 2/3 din productia agricola este folosita de om pentru necesitatile sale iar in sol se intorc mai putine elemente biogene decit au fost acumulate de catre biomasa plantelor. Ar fi ideal ca pentru pastrarea ecosistemelor solului sa se introduca in sol, dupa stringerea productiei agricole, o cantitate echivalenta de elemente biogene. In realitate, nu toata cantitatea de ingrasaminte introduse in sol ajunge pina la plantele agricole; multa se pierde si ajunge in bazinele acvatice. Deosebit de grava este problema folosirii igrasamintelor cu azot. Daca formele legate ale azotului sunt scoase din circuitul de substante cu o viteza mai mare decit viteza de formare a humusului, ecosistemele solului sunt lipsite de rezervele de substante nutritive. Secatuirea solului duce la scaderea fertilitatii lui si la micsorarea stabilitatii impotriva eroziunii. Insuficienta azotului frineaza sinteza proteinelor, enzimelor, clorofilei si a hidratilor de carbon. Azotul este deosebit de necesar pentru formarea celulelor noi. Dupa cum se vede din fig. 5.1 azotul este folosit neuniform de catre plantele tinere in perioada de vegetatie. Pina la stadiul de formare a tufei necesitatile de biogeni sunt mai mici decit in procesul cresterii plantelor. Figura 5.1. Dinamica consumului de elemente biogene in prima perioada de vegetatie. (linia plina - K; linia intrerupta - N; linia punctata - P) Surplusul de ingrasaminte azotoase din sol are o actiune negativa asupra plantelor. Astfel, la o doza de 150 kg/ha s-a observat culcarea semanaturilor griului de toamna si scaderea recoltei. La doze de pina la 200 kg/ha se micsoreaza procentul semintelor incoltite. Surplusul de azot din sol se acumuleaza, de obicei, sub forma de nitrati. Deoarece solul nu absoarbe azotul sub aceasta forma, el este usor spalat de apele din sol si circa 20-40% din acest azot ajunge in apele subterane si in bazinele de apa din apropiere. Utilizarea intensa a ingrasamintelor azotoase duce la cresterea neproportionala a productiei. Astfel, in SUA, marirea de 5 ori a cantitatii de azot mineral folosit a dus la cresterea recoltei doar cu 20 % (Tab. 5.1). Tabelul 5.1 Compararea recoltei medii de culturi cerealiere din SUA cu cantitatea de ingrasaminte folosite Astazi, in lume, se introduc anual 54 milioane t de ingrasaminte azotoase iar in tarile fostei URSS - 10 milioane t. Surplusul anual de azot legat din biosfera este de 9 milioane t. Incalcarea bilantului natural al azotului este legata de trecerea de la pasunatul liber al vitelor la cresterea lor in complexe animaliere.Ca urmare, se micsoreaza si reintoarcerea in sol a substantelor organice si a azotului impreuna cu produsele activitatii vitale a animalelor. In acelasi timp, epurarea apelor uzate de la complexele animaliere de formele biogene ale azotului si reutilizarea lor ridica probleme serioase. Astfel, un complex animalier tipic de 108 mii de porci sau de 35 mii vite cornute mari echivaleaza, dupa cantitatea de deseuri fiziologice, cu un oras cu o populatie de 250-350 mii oameni. In fractia lichida a deseurilor animaliere se afla multi compusi organici greu degradabili iar continutul mediu de azot ajunge la 4 g/l. O sursa necontrolata de trecere a compusilor azotului in ecosistemele solului este industria de producere a ingrasamintelor cu azot. Pierderile industriale se ridica pina la 50% din productie. Anual ajung in sol, impreuna cu precipitatiile, aproximativ 10 kg N/ha ; concentratia locala, in apropiere de intreprinderile industriale, poate fi insa cu mult mai mare.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
