Sănătatea Mediului

Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă. Din utilizările acestor resurse naturale (primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate în natură. Unele dintre acestea produse au putut să se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însă se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante şi animale. Activităţile antropice au provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduriri, îndiguiri), altele însă negative (defrişări, asanări, eroziunea solului).

Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdări, a degrada). Cauzele apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:

- utilizarea haotică a rezervelor naturale;

- acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;

- apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare de către organisme este mult inferior ritmului de apariţie;

- creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două secole;

- dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;

- apariţia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluare

A. După provenienţă

1) poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;

2) poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;

B. După natura poluanţilor

1) poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;

2) poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;

3) poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);

4) poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat concepute;

C. După starea fizică a poluantului poluare cu lichide;

5) poluare cu substanţe solide;

6) poluare cu gaze şi pulberi.

POLUAREA APEI

Spalarea rezidurilor depozitate pe sol datorita precipitatiilor drept in rauri. Mari cantitati de reziduri fecaloid-menajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici, insecticidele altereaza calitatea apei, afectand, pana la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice nocive se pot infiltra in sol, ajungand pana la panza de apa subterana. Poluarea apei marilor si oceanelor se face prin varsarea pacurei de pe nave maritime (1l de petrol compromite 2 ml. de apa).

In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe, substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazin.

POLUAREA AERULUI

Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic este nevoie de:

- Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);

- Amplasarea noilor obiective industriale in afara zonelor de locuit;

Pentru controlul tehnic al vehiculelor, serviciul de circulatie dispune de analizatoare de gaze, filmetru si sonometru;

- Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi si transportul acestuia cu autovehicule inchise;