Introducere Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou in literatura economica moderna, el incercand sa traduca cat mai fidel termenul englez "sustainability"; se mai vehiculeaza uneori, mai rar, ce-i drept, expresia dezvoltare sustenabila. Dincolo de terminologie se afla insa ideea de "satisfacere a cerintelor generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare''. Desi tara se confrunta cu numeroase probleme ce trebuiesc rezolvate imediat, majoritatea tinand de sfera socio-economica, ar fi o greseala fatala sa ignoram nevoile generatiilor viitoare. In definitiv, temeliile viitorului se zidesc in prezent. Parafrazandu-l pe Stefan cel Mare am putea spune ca aceste meleaguri, aceasta tara nu este a noastra, ci a urmasilor, urmasilor nostri. Intr-un fel, noi am imprumutat pamantul de la generatiile viitoare si deci nu putem trai ziua de azi fara a ne gandi la ceea ce lasam in urma noastra, fara a pune bazele activitatii constructive a generatiilor ce vor veni, fara a le asigura posibilitatea de a trai decent pe pamantul stramosesc. Nu putem exploata la nesfarsit resursele naturale, economice, umane, fara a le regenera, a le rationaliza. In termeni mai simplisti, ar insemna sa taiem pomul care aduce rod, sa scuipam in fantana din care bem apa. Lucrarea de fata este o incercare de explicitare a acestui concept si a stadiului pe care l-a atins aplicarea sa in Romania, cu referire indeosebi la segmentul rural. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic, intr-un proces functional dinamic si flexibil. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. Pentru ca modelul sa fie operational, trebuie ca aceasta sustinere sau viabilitate sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile, adica, plecand de la energie, transporturi, agricultura, industrie si pana la investitii, asezari umane si conservarea biodiversitatii. De peste 20 de ani, incepand cu Conferinta asupra Mediului, de la Stockholm din 1972, omenirea a inceput sa recunoasca faptul ca problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice, in general. In acest sens a fost stabilita Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU, care a finalizat studiile cu o serie de recomandari. Pana in anul 1987 au fost identificate 60 de definitii ale conceptului ce trebuia sa redea continutul acelui proces de dezvoltare care sa nu stopeze cresterea economica asa cum se preconiza in primul raport al Clubului de la Roma si nici sa absolutizeze rolul mediului precum o fac "verzii". In Raportul Bruntland, intitulat "Viitorul nostru comun", Comisia pleda pentru o reconciliere intre economie si mediul inconjurator "pe o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat." Dezvoltarea durabila a fost conceptul novator de dezvoltare, urmand ca, de la planul general si teoretic de dezvoltare, sa fie gasite solutiile de particularizare ale acestuia pe domenii de activitate, concomitent cu masurile potrivite de realizare practica a principiilor conceptului. Dezvoltarea durabila este necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice si de protectie a mediului. O lunga perioada de timp, pana in urma cu circa 20 de ani, se acorda prioritate cresterii economice, excluzand problemele de protectie a mediului. Formele grave de manifestare a deteriorarii componentelor mediului inconjurator au impus schimbarea acestei mentalitati. Desigur ca perspectiva cresterii economice inaintea protectiei mediului este posibila. Se poate sustine o astfel de strategie prin faptul ca o economie stabila genereaza fonduri si permite o intensa munca sociala in domeniul protectiei mediului. Aceasta se aplica mai ales in cazul tarilor in curs de dezvoltare. Se favorizeaza pagubele ecologice si consecintele asupra sanatatii generatiilor prezente si viitoare. De asemenea, nu este sesizata problema necesitatii participarii tuturor tarilor la rezolvarea problemelor globale ale protectiei mediului (schimbari climatice, stratul de ozon, desertificarea etc). Tarile, mai ales cele in curs de dezvoltare, sunt confruntate cu grave probleme de protectia mediului pe plan local, nemaiavand disponibilitati, mai ales materiale, de a contribui la rezolvarea celor globale. Pe de alta parte, insusi principiul de a aborda mai intai paguba si apoi remedierea este de pus in discutie si nu constituie singura abordare. Managementul ecologic, ca si ttiintha medicala, are un principiu confirmat. Prevenirea este intotdeauna mai buna si mai economica decat tratarea. Iata de ce este esential ca in aceasta etapa de dezvoltare a omenirii, in toate tarile, obiectivele economice si cele ecologice, incluzand si actiunile de protectia mediului sa fie integrate de la inceput in scopul de a minimaliza pagubele ecologico-economice. In ultimul timp, specialistii, numerosi politicieni si factori de decizie au inteles acuitatea acestei probleme, cautand solutii locale sau globale, economice, tehnice sau politice. Aceasta a condus la dezvoltarea ingineriei mediului. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale solutiei: - eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc de munca, hrana, energie, apa, locuinta si sanatate; - asigurarea cresterii demografice a populatiei la un nivel acceptabil (crestere demografica controlata); - conservarea si sporirea resurselor naturale, pastrarea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului; - reorientarea tehnologiilor si abordarea controlului riscurilor; -descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul si dezvoltarea pe plan national si international; In ultimii ani conceptul de dezvoltare durabila a devenit un obiectiv strategic pentru intreaga umanitate. Punerea lui in practica trebuie insa realizata in functie de specificul fiecarei zone. Dezvoltarea durabila este o abordare care are ca scop echilibrarea problemelor sociale, economice si impactul acthiunilor noastre asupra mediului inconjurator. Dezvoltarea durabila impune revizuirea nevoilor prezente: securitate economica, adapost, mancare, educathie, spatii libere, reprezentare politica, contactul cu natura, fara a compromite posibilitatile generatiei viitoare. Reducand folosirea resurselor neregnerabile ca: petrolul, uleiul si gazul, reducand deseul si poluarea, protejam sistemele naturale. In ultimul timp opinia publica si-a exprimat tot mai acut nevoile economice si sociale. Toata lumea trebuie sa aiba acces la acele lucruri care imbunatatesc calitatea vietii precum securitatea economica, adapost, sanatate, educatie, libertate si reprezentare politica. Toti avem nevoi economice si sociale. In ultimii 20 de ani a aparut o alta sfera de interes: problemele mediului inconjurator. Eforturile de a imbunatasi calitatea vietii au avut ca rezultat deteriorarea mediului inconjurator. Pe masura ce climatul se schimba, padurile dispar, gradul de poluare creste, este evident ca trebuie sa acordam mai multa atentie mediului, pentru a evita sa platim un pret mare, de a trai fara suportul mediului inconjurator.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
