Poluarea prin Mijloacele de Transport

O altǎ sursǎ importantǎ de poluare a aerului o constituie mijloacele de transport. În aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea mai mare pondere de gaze ce polueazǎ aerul provine însǎ de la autovehicule, datoritǎ în primul rând numǎrului foarte mare al acestora. În numai o jumǎtate de secol (1930-1980), de când au început sǎ se foloseascǎ, numǎrul lor s-a înzecit, ajungând ca, în SUA, numǎrul lor sǎ ajungǎ unul la douǎ persoane.

În Los Angeles numǎrul lor este de unul pentru fiecare persoanǎ.

Cum majoritatea autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (93 % în SUA) se poate înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea oraşelor (tot în SUA s-au evaluat 76,6x106 t/an substanţe toxice ce ajung în atmosferǎ). Indiferent de tipul motorului autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de carbon şi de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine etc.

Dacǎ am reveni astăzi la tracţiunea animalǎ, atmosfera oraşelor ar deveni nepoluatǎ; dar pentru a înlocui caii putere cu “caii fizici” care sǎ asigure tracţiunea, poluarea produsǎ de grajduri ar fi îngrijorǎtoare.

Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de gazele de eşapament. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ în primele 2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament.

În ultimii 30 de ani s-au intensificat preocupǎrile privind îmbunǎtǎţirea calitǎţii aerului prin diminuarea poluǎrii produse de motoarele autovehiculelor. În prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30 de ani. Acest lucru s-a realizat optimizarea procedeului de ardere şi prin utilizarea dispozitivelor antipoluante. Cele mai importante realizǎri sunt:

- emisiile de CO, în perioada 1970-1995, s-au diminuat de 12 ori;

- emisiile de hidrocarburi, pe vehicul, au scǎzut, în medie, de la 120 kg la 5 kg pe an;

- emisiile de particule s-au micşorat, în medie, de la110 la 21 μg/m3 ;

- emisiile de oxizi de azot s-au micşotrat mai lent , 167 μg/m3 în 1993, faţǎ de 185 μg/m3 în 1988;

- reînoirea parcului de automobile, prin facilitǎţi fiscale, a fǎcut ca vehiculele mai vechi de 8 ani, în unele ţǎri occidentale, sǎ reprezinte numai 40%. Dacǎ acestea ar fi înlocuite cu altele noi, poluarea s-ar micşora de 3 ori;

- intensificarea studiilor privind utilizarea energiilor de substituţie: electricitate, gaze petroliere lichefiate , gaze naturale comprimate, bio-combustibili.

Poluarea produsǎ de avioane prezintǎ caracteristici specifice combustiei şi extinderii zborului în stratosferǎ. Particularitǎţile stratosferei accentueazǎ poluarea, din cauza rarefierii aerului. Agenţii poluanţi au un timp mai lung de acţiune, iar vaporii de apǎ rezultaţi sunt solidificaţi în cristale fine de gheaţǎ, ce formeazǎ o nebulozitate ce diminueazǎ radiaţia solarǎ. S-a calculat cǎ la traversarea Atlanticului se consumǎ 0,12 kg carb urant pe pasager şi kilometru; la un zbor de 6000 km aceasta înseamnǎ 720 kg carburant pentru fiecare pasager şi eliminarea în atmosferǎ a 900 kg vapori de apǎ şi peste 1000 kg CO2. Cu toate acestea avioanele produc o poluare mai redusă decât alte mijloace de transport, datoritǎ utilizǎrii de turbine cu gaz şi a unui combustibil înalt rafinat.

Vapoarele utilizeazǎ motoare cu ardere internǎ şi produc o poluare specificǎ acestora, asemenea autovehiculelor, iar locomotivele folosesc motoare Diesel electrice care emit cei mai puţini poluanţi dintre toate vehiculele.

Transporturile sunt o altă importantă sursă de poluare. Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.

Gazul carbonic(CO2) , numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reâncălzire a aerului, efectul de seră.