Pentru cei care nu credeau in textele ecologiste cu "Un om - un pom", putem depune acum marturie ca principala cauza a calvarului bucurestean este defrisarea masiva a perdelelor de protectie de la marginea orasului, dublata de pierderea spatiilor verzi intravilane (totalul de spatiu verde s-a injumatatit dupa 1989). Poluare, morbiditate, mortalitate, copii nascuti cu malformatii sau intoxicati cu plumb, perioade lungi de expunere critica la factori nocivi, cresterea temperaturii mai mult decat cresterea medie pe tara - acestea sunt efectele fiecarui pom taiat pentru ca statea in fata usii unui garaj si a fiecarui petec de iarba peste care s-a asezat un butic. Bucurestiul a ajuns cea mai aglomerata, cea mai poluata, cea mai stearpa, cea mai periculoasa capitala din aceasta zona a lumii. Si, in toiul devastarii, administratia vrea sa ne lase si fara parcurile Titan, IOR, Izvor si Unirii.
Migratia masiva spre orase din perioada comunista a afectat, inevitabil, si Bucurestiul. Schimbarea conditiilor economice a condus, in cele din urma, si la cresterea, de aproape sase ori, a numarului de masini de pe strazile orasului (aproximativ doua milioane, cu tot cu cele in tranzit sau venite pentru aprovizionare). Efectele poluarii cauzate de acestea vor fi analizate in cele ce urmeaza.
Cel mai aglomerat oras din Europa Centrala si de Est, in afara de aglomeratie, un alt factor de dezechilibru a fost disparitia spatiilor verzi: de la 34,7 milioane de metri patrati in 1989 la 22,8 milioane in 1995 si la doar 17 milioane (exact jumatate) in 2001. Astazi, dupa un an, nu exista o statistica actualizata, dar putem lesne banui ca este un pic mai rau decat anul trecut.
Poluarea industriala, desi nu a avut o crestere spectaculoasa (ci doar o depasire constanta a limitelor admise), este totusi un alt factor important de disconfort. Presa declara zona Pantelimon drept zona calamitata inca din 1998, citand constatarile Corpului de Control al Guvernului. Neferal, Acumulatorul si Institutul de metale neferoase au plouat pana la distrugere intreaga zona, atingand si comunele Cernica, Branesti si Pantelimon. Rezidurile acestor fabrici constau in plumb, cupru, zinc, aluminiu, metale grele, oxizi ai acestora, acizi, cianuri, oxizi de sulf, zguri si pulberi in suspensie. Deversarile, mai ales cianurile, ajung deseori direct in casele locuitorilor din zona, prin intermediul apei potabile - infestata in zonele in care conductele sunt perforate iar cianurile nu omoara instantaneu, ci prin cancer. Pantelimonul
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
