Poluarea hidrologică

Importanta "Apei"

Apa este cel mai important si tipic compus chimic identificat la suprafata pamântului. Apa constituie cel mai important produs alimentar si nu poate fi substitui nici prin unul altul.

Volumul total de apa de pe întreg glob pamântesc constituie aproximativ 1,400 miliarde km3, din care numai aproximativ 36 milioane km3 sunt alcatuite din apa proaspata. Din apa proaspata, numai aproximativ 0,02 la suta o constituie apa din râuri si lacuri, si numai aproximativ 0,6 la suta - apele subterane. Volumul ramas poate aparea ca o parte componenta a altor forme (spre exemplu, gheata polara, etc.). Aceste mase de apa sunt subiectele procesului hidrologic, sistemului de circulatie a apei terestre care, de fapt, este un proces continuu, incluzând schimbari în aspectul fizic în functie de amplasarea geografica, care pot fi simtite de noi în forma de precipitatii (ploaie, zapada, etc.), drenaj si evaporare.

Umiditatea adusa în aer din atmosfera, de asemenea, se întoarce pe pamânt în forma de precipitatii. Ulterior o parte din ea se evapora (prin transpirare, interceptari, evaporari), pe când cealalta parte se scurge ca drenaj. Drenajul are loc atât la suprafata pamântului (râuri, lacuri, etc.) cât si în interiorul scoartei terestre (ape subterane), si anume în straturile subterane ale rocilor.

Eventual apa subterana poate iesi la suprafata pamântului prin izvoare, reîncadrându-se în circuitul general al apei. În lumina acestor fapte devine clar ca apa, în varietatea starilor ei fizice, serveste drept mijloc de transport pentru o diversitate mare de substante.

Apa subterana recreata este compusa din acea pondere de precipitatii si apa de la suprafata solului, care se acumuleaza în rezultatul scurgerii (drenajului) subterane si plus adaosurile de substante, care prin acviferele subterane, se scurg în apele freatice.

Transferarea naturala a substantelor prin apa

În functie de tipul rocii din care este compus acviferul si durata circularii unei cantitati concrete de apa prin acvifer se schimba si concentratia “substantelor componente” sau a particulelor care intra în componenta apei. De aceea, este imposibil de facut afirmatii generale aplicabile pentru toate tipurile de apa. Informatia relevanta poate fi obtinuta numai de la autoritatile de resort, în dependenta de domeniul de aplicare/utilizare (autoritatile resurselor de apa, organizatiile de protectie a mediului înconjurator, serviciile comunale).

Substantele nedizolvabile si componentii tulburi sau turbizi, de asemenea, pot aparea în compozitia apei, continând particule mici în stare de suspensie care pot fi transportati prin sau cu apa.

Cantitati mai mari de turbizi pot fi gasite în apa de la suprafata în rezultatul ploilor torentiale când substantele sunt spalate din bazinul de acumulare a apei într-un râu. Aceasta poate sa produca mai multe consecinte negative, cum ar fi pierirea pestilor dintr-un iaz, care nu este rezultatul unui comportament criminal.

Microorganisme

Toate apele contin un numar mare de microorganisme si virusuri. În caz de necesitate identificarea prezentei microorganismelor trebuie sa fie efectuata de laboratoare profesioniste cu specialisti calificati si versati în domeniul dat.

În afara de alge si bacterii, patogenii transportati de apa prezinta o preocupare deosebita. Acesti patogeni pot include, spre exemplu, bacili care cauzeaza astfel de maladii, cum ar fi holera, tifosul, dizenteria bacteriana, hepatita, dizenteria amebica, tuberculoza si legioneloza.

Când vorbim despre apa potabila este foarte important sa tinem cont de bacteriile ce pot fi prezente în masele fecale (denumita - coliform bacteria). Aceste substante pot penetra apa din mai multe surse, inclusiv scurgerea treptata a maselor fecale în acviferele subterane sau eliminarea lor directa în apele de la suprafata solului, care sunt legate de suprafetele la care se produce apa potabila.

Substantele introduse de om

Utilizarea diverselor tipuri si mase de apa, fie în calitate de sursa potabila, fie în scopuri industriale sau ca spatii (bazine) de scaldat poate duce la poluarea apei de catre om. Caracterul acestor infiltrari depinde de forma concreta de utilizare .

Tipuri de poluanti, caile posibile de distribuire si consecintele pentru starea ecologica

De regula, poluarea apei (inclusiv a maselor de apa de la suprafata si celor subterane) este rezultatul activitatii fiintelor umane (a omului), cu exceptia cazurilor când poluarea mediului înconjurator este consecinta dezastrelor naturale sau furtunilor de mare.

Poluarea are loc mult sau mai putin intentionat, sau poate fi rezultatul unor accidente. În majoritatea sistemelor ecologice unele nivele de poluare sunt admisibile în conformitate cu normele stipulate în regulile de certificare, legile si regulamentele privind mediul înconjurator. Însa daca sursa recunoscuta de poluare a apei totusi produce un impact vadit asupra starii mediului înconjurator sau se dovedeste a fi excesiva, atunci ea poate fi considerata drept o încalcare a legilor si regulamentelor aplicabile, si astfel de cazuri devin obligatorii pentru investigare.

În multe cazuri poluarea lacurilor, iazurilor si fluviilor se observa deodata, spre exemplu, dupa schimbari în culoare sau dupa nebulozitate, miros sau cazuri de pierire abundenta a pestilor, etc., pe când poluarea apelor subterane nu poate fi depistata tot atât de usor (poluare în rezultatul pastrarii materialelor la aer liber sau neprotejat; utilizarii incorecta a fluizilor, cum ar fi combustibilul sau alte substante solubile; prezenta terenurilor sau regiunilor insuficient de asfaltate; scurgerii substantelor daunatoare din instalatiile de productie si transmitere; infiltrarii cu ape reziduale în rezultatul lipsei unui sistem necesar de drenaj si asanare, etc.).

Utilizarea apei si eliminarea/prelucrarea apei reziduale (cea ce se numeste gestionarea resurselor de apa) trebuie sa fie efectuata cu ajutorul celor mai moderne tehnologii, astfel încât si dupa scurgerea apelor reziduale sau uzate sa se asigure posibilitatea extragerii si utilizarii în mai multe scopuri a “apei afectate” de catre oamenii, care traiesc mai la vale de bazinul de apa, dar numai cu conditia aplicarii tehnologiilor respective de prelucrare a acestei ape.