Poluarea cu Plumb

Poluarea cu plumb este una din multele probleme cu care se confruntă în acest moment omenirea. Creşterea numarului autovehiculelor, activitatea industrială, care a luat amploare, sunt cauzele principale ale poluării. Cele mai afectate de poluarea cu plumb sunt ţările în curs de dezvoltare, persoanele din marile metropole ale lumii precum şi populaţia săracă de la periferia oraşelor.

Dintre efectele poluării cu plumb, cele mai notabile sunt: afecţiuni ale rinichilor, stări de nelinişte afecţiuni ale aparatului nervos, impotenţa, schizofrenie.

Măsurile care se impun sunt: folosirea benzinei fără plumb, reciclarea bateriilor care conţin acest element, precum şi interzicerea folosirii conductelor ce transporta apa, dacă acestea conţin plumb. Uniunea Europeană a impus masuri cu privire la obligativitatea folosiri catalizatorilor, precum si a benzinei cu o cantitate de plumb redusă.

Cuvinte cheie: poluare, activitate industrială, catalizator, schizofrenie

Metalele grele, cum ar fi cuprul, zincul si plumbul au fost utilizate de oameni de cel puţin 2 milenii, în ciuda acţiunii lor toxice. Mercurul este folosit în multe exploatări miniere aurifere, arsenul împreună cu compuşi de cupru si crom se folosesc pentru conservarea lemnului, iar plumbul se adaugă la o serie de produse petroliere.

Dupa revoluţia industrială, producţia de metale grele a crescut simţitor şi, în acelaşi timp,şi emisia lor in mediu, depuneri de metale grele gasindu-se inclusiv în straturile de gheaţa din Groelanda si în apele Antarctice. Remanenţa metalelor grele în mediu este foarte mare, uneori de câteva sute de ani. Poluarea cu plumb s-a extins odata cu: dezvoltarea industriei chimice , metalurgice si constructoare de maşini, producerea benzinei cu plumb si folosirea fungicidelor în agricultură (Vasile Ghidra, 2004).

Asa cum s-a menţionat, emisiile din atmosferă provin din benzina ce conţine plumb pentru marirea cifrei octanice. O tonă de benzină arsă într-un motor bine reglat produce circa 0,4kg compuşi ai plumbului. Ca urmare a introducerii de catalizatori (în 1970) si a interzicerii utilizarii benzinei cu plumb (în 1985), în Statele Unite şi Canada concentraţia de plumb din sange a scăzut semnificativ de la 14,5 µg/dL, în 1990 (Pirkle si colab, cit.de Manuela Dordea si N. Coman, 2005). Cu toate acestea, exista numeroşi copii care trăiesc în marile oraşe americane, în special afro-americani, la care concentraţia de plumb din sange depaşeşte pragul de 10 µg/dL recomandat de Agentia de Mediu EPA din USA (Godman, cit. de Manuela Dordea si N. Coman 2005)

Plumbul poate proveni şi din exploatarea şi procesarea minereurilor. Un studiu efectuat în 1992 la minele de la Baia Mare a evidenţiat concentraţii extrem de ridicate de plumb în sânge la mineri de 77,4µgdL, precum şi la copiii care locuiau în apropierea minelor de 63,3µg/Dl. In Copşa Mică nivelul plumbemiei în sângele copiilor, depăşeau în 2002 35µg/Dl în 89,7% din cazuri. In apropierea localităţii Zlatna concentraţia plumbului în sol depăşea de 8 ori valorile normale.

In cele ce urmează, ne vom opri asupra efectelor plumbului. O concentraţie de plumb în sânge, care depăşesc 10 µg/Dl este considerată periculoasă pentru sănătatea umana. Asemenea concentraţii sunt mult depăşite în zonele urbane din diferite ţari în curs de dezvoltare. In tabelul următor se prezintă concentraţia de plumb pe care o au în sânge copii din USA în funcţie de rasă, nivelul venitului şi statutul oraşului.