Politici ecologice - schimbările climatice

Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activităţile umane care determină schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugă la variabilitatea naturală a climei observate pe o perioadă de timp comparabilă. Majoritatea comunităţii ştiinţifice a lumii este de acord că pot fi deja observate schimbări climatice determinate de activităţile antropice ce produc emisii de GES (GHG în engl.) Gazele cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto sunt: CO2, CH4, N2O, HFC-uri, PFC-uri şi SF6.

Efectele sunt vizibile, mai ales prin creşterea temperaturii medii globale cu 0,6 ± 0,2 ºC de la momentul când a început să fie monitorizată (anul 1860). Alţi indicatori care evidenţiază schimbările climatice sunt topirea accelerată a gheţarilor în timpul verii şi o creştere cu 10-20 cm a nivelului mării în secolul al XX-lea.

Politica în Uniunea Europeană şi în România

În ultimii 100 de ani temperatura Europei a crescut mai repede decât media globală (0,95 grade C în Europa faţă de 0,7oC la nivel global); 8 din 9 gheţari îşi scad semnificativ volumul, sunt din ce în ce mai dese evenimente climatice extreme – secete, valuri de căldură şi inundaţii. Pentru a menţine temperatura globală sub nivelul la care s-ar putea declanşa modificări climatice majore se impune o radicală scădere a emisiilor gazelor cu efect de seră.

Unele surse estimează că daunele provocate de evenimentele extreme s-au ridicat la mai mult de 20 miliarde de euro. În martie 2005, Consiliul European şi-a reconfirmat hotărârea de a împiedica temperatura globală să depăşească mai mult de 2 grade C faţă de nivelul pre-industrial şi că, prin urmare, niveluri mai mici de 550 ppm de CO2 ar contribui la eforturile generale de limitare şi reducere a încălzirii globale. Statele Membre şi-au propus ca ţintă reducerea GES, prin protocolul de la Kyoto, în perioada 2008 – 2012, până la 8 % faţă de nivelul din 1990, iar unele State Membre mai dezvoltate vor identifica căi de reducere între 15 şi 30 % până în anul 2020, faţă de starea iniţială menţionată în Protocolul de la Kyoto.

România este prima ţară inclusă în Anexa I ( ţările dezvoltate şi ţările cu economie în tranzitie) a Conventiei-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice (UNFCCC), care a ratificat Protocolul de la Kyoto la UNFCCC, angajandu-se să reducă emisiile de gaze cu efect de sera (GES) cu 8%, în prima perioadă de angajament (2008-2012), faţă de anul de bază (1989).

Emisiile totale de gaze cu efect de seră (GES) ale României (fără luarea în considerare a absorbanţilor), calculate în CO2 echivalent, au scazut cu 48% în perioada 1989-2002, iar emisiile nete de GES (luand în considerare absorbtia de CO2) au scazut cu aproximativ 52% în aceeasi perioada, în conformitate cu ultimul Inventar Naţional al emisiilor de GES şi pulberilor pentru anul 2002, datorită, în principal, scăderii productiei industriale, adică diminuării cantităţii de combustibili fosili arşi în sectorul energetic şi mai puţin politicilor şi măsurilor de reducere.

Emisiile de SO2 au fost în continuă scădere în perioada 1990-2002, de la emisii de cca. 1.311 mii tone în 1990 la cca. 780,8 mii tone în 2002, pentru ca, începând cu anul 2003 să inregistreze o creştere faţă de anii precedenti. Principalele surse de impurificare cu SO2 sunt arderile din activitatea de producere a energiei şi industriile de transformare (cu o contribuţie de cca. 75,73% în anul 2003). Scăderea emisiilor de SO2 s-a datorat atât închiderii sau functionarii la capacitate redusa a unor unitati industriale, cât şi scăderii continutului de sulf din combustibilii utilizati în activităţile de producere a energiei termice şi electrice. Scăderea emisiilor de SO2 va continua şi prin introducerea, de la 1 ianuarie 2007, a obligativitatii pentru Agenţii economici ce utilizeaza combustibili lichizi de a utiliza în exclusivitate păcura cu continut de sulf sub 1%.