Politica de Mediu la Nivelul Uniunii Europene

INTRODUCERE

Politica mediului a fost in anii 1970 si 1980 un domeniu de inovare pentru Uniunea Europeana. Guvernele ,,verzi" si grupurile de propaganda au fost liderii, impingand ,,lenesii" sa accepte standarde ale reglementarilor de mediu mai inalte decat cele pe care le-ar fi adoptat la nivel national. In anii 1990 tiparul s-a schimbat. Un climat economic mai puternic si recunoasterea costurilor neanticipate ale protectiei mediului inconjurator au condus la o abordare mai prudenta.

Politica mediului este astazi unul din marile domenii politice in care Bruxelles-ul joaca un rol critic. Indiferent daca unele din statele membre, asemenea Marii Britanii, au facut clar eforturi foarte mari sa se adapteze legilor UE sau daca altele au jucat in mod traditional un rol conducator in stabilirea agendei mediului a UE, de exemplu Germania, impactul UE asupra politicii domestice a statelor membre este semnificativ. In timp ce in anii 1970 multi oficiali vedeau mediul ca pe lucrul cel mai la moda, dar cu cea mai mica legatura cu politica, acum este vazut ca un domeniu important al portofoliului politic al UE.

Obtinand statutul de privilegiat de politica aparte in mecanismul Uniunii Europene dupa 1990, protectia mediului dezvolta consecvent o alta etapa si anume cea a invatarii si formarii de specialisti care sa raspunda rigorilor unui astfel de domeniu. Mediul inconjurator este din ce in ce mai mult parte integranta in invatamantul de baza la toate nivelurile, sustinut fiind si de institutiile Uniunii Europene; Comisia Europeana finanteaza, spre exemplu, proiecte de formare, tranining-uri pentru profesorii din invatamantul elementar si secundar, dar si alte cursuri tehnice, toate fiind finalizate printr-o activitate practica.

1.Istoricul politicii mediului

Aceasta politica a Comunitatii a fost reglementata in contextul modificarilor aduse Tratatului prin Actul unic european. Includerea ei in sfera preocuparilor comunitare este justificata prin gravitatea si extensiunea fenomenelor de poluare care ameninta insasi existenta umana, resursele ei vitale si, de asemenea, in consecinta, prin necesitatea unor actiuni convergente, coerente, indreptate spre oprire, diminuarea si(sau) inlaturarea factorilor de risc, cunoscut fiind ca, deseori, acesti factori si efectele poluante pot sa fie universale, fara granite. Combaterea acestor pericole comune implica, de aceea, o atitudine comuna. Astfel ca formularea unei politi unitare care sa atraga si o economisire a resurselor financiare, nu a fost ignorata de Comunitate. Un accent deosebit se remarca in acesta privinta odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht, care, desi reia o parte dintre prevederile precedente, introduce noi aspecte si solutii menite sa garanteze un nivel ridicat de protectie a mediului inconjurator in toate actiunile ce se intreprind .

Chiar in preambulul Tratatului de la Maastricht este afirmata hotararea statelor membre de a promova progresul economic si social "in cadrul intensificarii protectiei mediului inconjurator". In acelasi timp, art.2 din Tratatul Comunitatii europene stabileste printre obiectivele Comunitatii si pe acela de " a promova un nivel ridicat al protectiei si ameliorarii mediului", iar art.3 mentioneaza, intre altele, ca actiunea Comunitatii comporta, de asemenea, "o politica in domeniul mediului inconjurator". Rezulta ca implicatiile economice si sociale ale protectiei mediului sunt obiective fundamentale ce au fost urmarite atunci cand s-a procedat la reglementarea materiei.

Problemele de protectie a mediului ar putea sa genereze obstacole in domeniul schimburilor intracomunitare sau chiar discriminari, mai ales prin unele norme tehnice pe care unele state membre le-ar putea adopta in aceasta privinta. Aceste motive au stat la baza necesitatii de armonozare a legislatiilor nationale si la intreprinderea de cercetari comune pentru a proteja mediul.