Uniunea Europeana prezinta una dintre cele mai ridicate standarde de mediu din lume, care au fost dezvoltate de-a lungul deceniilor. Politica de mediu ajuta economia Uniunii Europene sa devina mai ecologica, protejeaza resursele naturale ale Europei si salvgardeaza sanatatea si bunastarea oamenilor care traiesc in Uniunea Europeana. Politica de mediu europeana se bazeaza pe principiile precautiei, prevenirii, corectarii poluarii la sursa si ,,poluatorul plateste". Programele multianuale de actiune pentru mediu stabilesc cadrul pentru viitoarele actiuni in toate domeniile politicii de mediu. Acestea sunt integrate in strategiile orizontale si sunt luate in considerare in cadrul negocierilor internationale in materie de mediu. Nu in ultimul rand, punerea in aplicare este fundamentala. Politica de mediu europeana a fost adoptata in cadrul Consiliului European de la Paris din 1972, unde (in urma primei conferinte ONU privind mediul) sefii de stat sau de guvern europeni au declarat ca este nevoie de o politica comunitara de mediu de insotire a expansiunii economice si au solicitat un program de actiune. Actul Unic European din 1987 a introdus un nou titlu ,,Mediul", care furniza primul temei juridic pentru o politica de mediu comuna care are drept obiective conservarea calitatii mediului, protejarea sanatatii umane si asigurarea unei utilizari rationale a resurselor naturale. Revizuirile ulterioare ale tratatului au consolidat angajamentul Uniunii fata de protectia mediului si rolul Parlamentului European in dezvoltarea acesteia. Prin intermediul Tratatului de la Maastricht (1993), mediul a devenit un domeniu oficial de politica a UE, s-a introdus procedura de codecizie, iar votul cu majoritate calificata in Consiliu a devenit regula generala. Tratatul de la Amsterdam (1999) a stabilit obligatia de integrare a protectiei mediului in cadrul tuturor politicilor sectoriale ale UE, in vederea promovarii dezvoltarii durabile. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona (2009), ,,combaterea schimbarilor climatice" si dezvoltarea durabila in relatiile cu tarile terte au devenit obiective specifice. Personalitatea juridica i-a permis astfel UE sa incheie acorduri internationale. Calitatea mediului reprezinta unul dintre cei mai importanti factori pentru sanatatea, economia si bunastarea noastra. Cu toate acestea, se confrunta cu mai multe provocari importante si nu in ultimul rand cele legate de schimbarile climatice, consumul si productia care nu pot fi sustinute, precum si diferite forme de poluare. Schimbarile climatice reprezinta una dintre cele mai mari amenintari asupra mediului, cadrului social si economic. Incalzirea sistemului climatic este fara echivoc, spune Grupul interguvernamental de experti privind schimbarile climatice (IPCC). Observatiile indica cresteri ale temperaturilor medii globale ale apei si ale oceanului, o topire extinsa a zapezii si ghetii si cresterea globala medie a nivelului marii. Este foarte probabil ca, in mare parte, incalzirea sa poata fi pusa pe seama emisiilor de gaze cu efect de sera provenite din activitati umane. Uniunea Europeana formuleaza si pune in aplicare politici si strategii in domeniul schimbarilor climatice, preluand initiativa in ceea ce priveste negocierile internationale privind schimbarile climatice. UE s-a angajat sa asigure reusita punerii in aplicare a Acordului de la Paris si a Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS). In aceasta privinta, tarile UE au convenit sa indeplineasca diverse obiective in anii care urmeaza. UE urmareste sa asigure ca preocuparile privind clima sunt luate in considerare in alte domenii de politica (de exemplu, transportul si energia) si promoveaza tehnologiile cu emisii reduse de carbon si masurile de adaptare. Articolul 11 si articolele 191-193 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE). UE are competenta de a actiona in toate domeniile politicii de mediu, precum poluarea aerului si a apei, gestionarea deseurilor si schimbarile climatice. Sfera de aplicare a competentei sale este limitata de principiul subsidiaritatii si de cerinta unanimitatii in Consiliu in ceea ce priveste aspecte precum cele de natura fiscala, amenajarea teritoriului, utilizarea terenurilor, gestionarea cantitativa a resurselor de apa, alegerea surselor de energie si structura aprovizionarii cu energie. Articolul 191 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE) stabileste drept obiectiv explicit al politicii UE in domeniul mediului lupta impotriva schimbarilor climatice. Politica de mediu europeana se bazeaza pe principiile precautiei, prevenirii, corectarii poluarii la sursa si ,,poluatorul plateste". Principiul precautiei este un instrument de gestionare a riscurilor care poate fi invocat in cazul in care exista o incertitudine stiintifica cu privire la un posibil risc la adresa sanatatii umane sau a mediului, provenit dintr-o anumita actiune sau politica. De exemplu, in cazul in care apar incertitudini cu privire la posibilele efecte periculoase ale unui produs si in cazul in care ele persista in urma unei evaluari stiintifice obiective, pot fi furnizate instructiuni de interzicere a distributiei produsului sau de eliminare a sa de pe piata. Astfel de masuri trebuie sa fie nediscriminatorii si proportionale si trebuie revizuite imediat ce exista informatii stiintifice suplimentare.
Dutu Mircea, Dreptul mediului, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010; Dutu Mircea, Principii si institutii fundamentale de drept comunitar al mediului, Editura Economica, Bucuresti, 2005; Ene Costel, Dreptul mediului - Notiuni, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011 https://www.wikipedia.org/ https://www.europarl.europa.eu https://eur-lex.europa.eu/ https://www.mae.ro/
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
