Energiile regenerabile nu produc emisii poluante si prezinta avantaje pentru mediul mondial si pentru combaterea poluarii locale. Obiectivul principal al folosirii energiilor regenerabile il reprezinta reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.
Dezvoltarea surselor regenerabile de energie ca o resursa energetica semnificativa si nepoluanta este unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, in contextul dezvoltarii durabile, au ca scop cresterea sigurantei in alimentarea cu energie, protejarea mediului inconjurator si dezvoltarea la scara comerciala a tehnologiilor energetice viabile.
De la adoptarea in 1997 a Protocolului de la Kyoto asupra Conventiei Cadru a Natiunilor Unite despre schimbarile climatice (1992), industria surselor regenerabile de energie a fost impinsa catre capitalizare pe o piata globala a energiei regenerabile, tinta ce poate fi atinsa numai prin coagularea intr-un plan comun a imperativelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Prin acest protocol, tarile dezvoltate au stabilit drept tinta reducerea pana in 2012 a gazelor cu efect de sera cu 5,2 % fata de nivelul din 1990. Protocolul de la Kyoto a fost semnat in Decembrie 1997 la Conferinta din Japonia de catre 84 de natiuni, insa ratificat doar de catre 37, majoritatea din acestea fiind tari in curs de dezvoltare. Acestui protocol i-au urmat multe astfel de intelegeri si angajamente la nivel mondial si european in dorinta unei dezvoltari durabile a lumii, cum ar fi Agreementul de la Haga (noiembrie 2000) sau Bonn (iulie 2001).
La Summit-ul Mondial asupra Dezvoltarii Durabile (Sustainability Summit) de la Johannesburg din Septembrie 2002, energia a fost unul dintre cele mai controversate domenii in discutii, cu texte progresive blocate de protectionisti nationali, interese proprii sau vederi pe termen scurt. Astfel, problema adoptarii unei tinte comune in ceea ce priveste energia regenerabila a ramas una dintre cele mai controversate, intarziind zile intregi agreementul asupra Planului comun de implementare a surselor regenerabile de energie. Nu a fost fixata nici o tinta, insa toate tarile au recunoscut necesitatea cresterii de surse regenerabile in totalul energiei furnizate. in final, pe 4 Septembrie 2002 a fost semnat Planul de Implementare, inclusiv de catre Romania, care s-a pronuntat in favoarea surselor regenerabile si politicilor UE si mondiale (in special Protocolul de la Kyoto).
STADIUL SURSELOR NECONVENtIONALE REGENERABILE PE PLAN MONDIAL
in anul 2000, ponderea surselor regenerabile in productia totala de energie primara pe plan mondial era de 13,8 %.
Din analiza ratelor de dezvoltare din ultimele trei decenii se observa ca energia produsa din surse regenerabile a inregistrat o crestere anuala de 2 %. Este evident ca pe termen mediu sursele regenerabile de energie nu pot fi privite ca alternativa totala la sursele conventionale, dar este cert ca, in masura potentialului local, datorita avantajelor pe care le au (resurse locale abundente, ecologice, ieftine, independente de importuri), acestea trebuie utilizate in complementaritate cu combustibilii fosili si energia nucleara.
Figura 1
Combustibilii in productia totala de energie primara in anul 2000, pe plan mondial
Studiile oamenilor de stiinta au devenit in ultimii ani din ce in ce mai unanime in a aprecia ca o crestere puternica a emisiilor mondiale de gaze cu efect de sera va conduce la o incalzire globala a atmosferei terestre de 2 - 6 oC, pana la sfarsitul acestui secol, cu efecte dezastroase asupra mediului inconjurator.
Prin schimbul natural dintre atmosfera, biosfera si oceane pot fi absorbite circa 11 miliarde de tone de CO2 din atmosfera (sau 3 miliarde de tone echivalent carbon), ceea ce reprezinta circa jumatate din emisiile actuale ale omenirii. Aceasta a condus la o crestere permanenta a concentratiei de CO2 din atmosfera de la 280 de ppm inainte de dezvoltarea industriala la 360 ppm in prezent.
1. T. N. Veziroglu, International Journal of Hydrogen Energy, 2000, 1143
2. I. Iliescu, Prefata la STAREA LUMII 2000, Probleme globale ale omenirii (autori: L.R. Brown, C. Flavin, H. French), Editura Tehnica, Bucuresti, 2000
3. M. Momirlan, L. Muresan, A. A. M. Sayigh, T. N. Veziroglu, Renewable Energy: Renewable Energy, Energy Efficiency and the Environment, 2, 1258 (1996)
4. A. F. Cronstedt, Svenska Vetenskaps Acad Handlingar, 17, 120 (1956)
5. C. Macilly, Studies in surface science and catalysis, 135, 37 (2001)
6. M. Cruceanu, E. Popovici, N. Balba, N. Naum, L. Vladescu, A. Vasile, E. R. Russu, Site moleculare
zeolitice, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986
7. V. F. Stone, R. J. Davis, Chem Mater., 10, 1468 (1998)
8. T. Omata, Journal of Photochemistry and Photobiology A: Chemistry, 148, 37 (2002)
9. P. G. Smirnion, L. Davydov, Catal. Rev. Sci. Eng., 41, 43 (1999)
10. V. Durgakumari et al, Applied Catalysis, 234, 155 (2002)
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
