Întunecarea Globală

ÎNTUNECAREA GLOBALĂ

1. Introducere

In zilele noastre lumea trăieşte într-un mediu care e distrus pe zi ce trece sub influenţa acţiunii omului asupra sa deoarece acesta caută să îşi îmbunătăţească traiul pe Pământ, şi chiar reuşeşte acest lucru pe de o parte, însă pe cealaltă parte acesta creează un mediu mai puţin favorabil vieţii, un mediu care aduce diferite tipuri de boli, diferite schimbări climatice majore, mai pe înţeles omul îşi scurtează viaţa pe Pământ, prin dorinţa sa de a se afirma ca stăpân pe acest Pământ. Acest mediu este distrus prin POLUARE. Aproape din orice activitate a omului reies factori de poluare, care se înmulţesc pe zi ce trece. La inceput natura era cea care domnea si se dezvolta in voie, pe masura ce oamenii au evoluat au imitat, au invatat de la aceasta si au creat una artificiala care sa le ofere confort si bunastare. Am ajuns momentan la dorinţa de a domina natura ceea ce este imposibil iar consecinţele le suportăm cu toţii.

Pământul face parte din sistemul solar, fiecare celula face parte dintr-un sistem; un principiu obligatoriu de functionare este echilibrul.Vietuind impreuna cu “lumea naturala” pe acest pamant trebuie sa mentinem acel echilibru pe care l-am peturbat exploatand la maxim resursele si bogatiile ei.Ca raspuns al incercarilor noatre de a domina avem de a face cu dezastre care in fiecare an fac mii de victime.Seceta, Inundatiile, tornadele nu sunt deloc intamplatoare.

Poluarea stă la baza fenomenului de încălzire globală, dar şi în spatele unui fenomen mai puţin mediatizat până acum, numit de specialişti întunecare globală. Măsurătorile realizate timp de patru decenii, din 1960 până azi, au scos la iveală o scădere a capacităţii razelor solare de a atinge suprafaţa Pământului. Întunecarea Globală presupune un efect de răcire care a mascat parţial adevărata putere a Încălzirii Globale. Particulele vizibile de cărbune, petrol sau gaze arse reflectă razele Soarelui înapoi în spaţiu, răcind Pământul.

Deşi este acceptată în prezent doar la nivel de teorie, întunecarea globală, spun specialiştii, a fost cauza reală care a provocat decesul a sute de mii de oameni, prin anii '80, care au murit de foame în Etiopia. Povestea a început în anul 1960, când Gerry Stanhill, un biolog englez, a fost chemat în Israel pentru a proiecta un sistem de irigaţii. Biologul trebuia să măsoare capacitatea Soarelui de a lumina această ţară. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos la momentul respectiv. Surpriza a apărut abia peste 20 de ani, când Stanhill a repetat măsurătorile. El a constatat atunci, cu stupoare, că intensitatea luminii solare scăzuse în Israel cu 22%. Biologul a făcut în continuare cercetări pe această temă şi a descoperit o scădere a cantităţii solare cu 10 la sută şi în Statele Unite, cu aproape 30 la sută în câteva zone din Rusia şi cu aproximativ 16 la sută în insulele britanice. Deşi efectul este variabil de la o regiune la alta, la nivel global s-a înregistrat un declin al cantităţii radiaţiilor solare cu 1-2 la sută. Gerry Stanhill şi-a denumit descoperirea "Întunecarea Globală", dar lucrarea sa ştiinţifică, editată în 2001, nu a fost primită cu prea mare entuziasm de către mulţi cercetători. Iniţial, experţii s-au arătat sceptici faţă de noua descoperire a lui Stanhill, atitudinea lor fiind una firească: mai puţină energie solară ar fi trebuit să răcească planeta, când, în realitate, toţi oamenii vorbeau despre o încălzire accentuată a Pământului. Abia recent cercetările biologului englez au fost confirmate de nenumăraţi oameni de ştiinţă care au utilizat modalităţi diferite pentru măsurarea intensităţii luminii solare, dar care au ajuns la acelaşi rezultat: puterea de luminare şi de încălzire a Soarelui asupra Pământului este din ce în ce mai scăzută. În anii 2000, teoria Întunecării Globale a fost recunoscută la nivel mondial.

2. Cercetare ştiinţifică

La sfârşitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheţii. Astfel a descoperit că feedback-ul gheaţă-albedo creează un inel de feedback pozitiv în sistemul climateric terestru. Cu cât mai multă zăpadă şi gheaţă există pe sol, cu atât mai multă radiaţie solară este reflectată înapoi în spaţiu, cu atât mai rece devine Pământul şi cu atât mai mult ninge. Alte studii au descoperit că poluarea împreună cu eruperea unor vulcani poate demara o noua epocă glaciară.

La mijlocul anilor 1980, Atsumu Ohmura, un cercetător în domeniul geografiei de la Institutul Federal de Tehnologie din Elveţia a constatat că radiaţia solară care cade pe suprafaţa Pământului a scăzut cu peste 10% în ultimele 3 decenii. Aceste descoperiri sunt în aparentă contradicţie cu încălzirea globală, temperature crescând în acest timp. Ohmura a publicat descoperirile sale în Variaţia seculară a radiaţilor globale în Europa, 1989, după această publicaţie urmând şi altele, însă populatia nu le-a luat în seamă.