Impactul economic, ecologic, social și politic al deversărilor de hidrocarburi

Deversările de hidrocarburi ajunse în zona litorală produc un impact negativ variat în funcţie de gradul de încărcare economică, biodiversitate, tipul

litoralului, existenţa aşezărilor urbane, etc.

La stabilirea gradului de vulnerabilitate sunt luaţi în considerare următorii

factori:

• Impactul economic

• Impactul ecologic

• Impactul social

• Impactul politic

IMPACTUL ECONOMIC

Deversările de hidrocarburi ajunse în zona litorală produc un impact negativ, variat în funcţie de încărcarea economică, tipul ţămului, existenţa aşezărilor urbane, etc.

Impactul economic se referă la efectele negative induse activităţilor industriale, economice, în cazul unei poluări accidentale sau cronice.

Impactul asupra activităţilor industriale se constituie în factori economici de risc, care pot fi cuantificati (în funcţie de potenţialul economic, tipul activităţilor desfăşurate în zona, sezon, etc.) pentru fiecare zona în parte, urmând a fi luaţi în calcul împreună cu ceilalti factori (ecologici, sociali, politici) în vederea stabilirii gradului de vulnerabilitate zonal.

Ca si activitati economice sunt cuprinse :

1. Activităţile turistice, hoteliere, agrement, restaurante/alimentaţie publică, etc.

În ultimii ani industria de turism a evoluat rapid realizând venituri importante în cadrul economiilor unor state. Există zone în care singura sursă importantă de venit provine din desfăşurarea activităţilor turistice. Principalele activităţi desfăşurate sunt cele de cazare, alimentaţie publică, transport, distracţie, agrement, sporturi nautice, etc. Aceste servicii produc venituri importante, susţin economic anumite comunităţi umane, crează locuri de munca, generează impozite pentru alimentarea bugetului de stat. Toate acestea se pot desfăşura numai în condiţiile unei plaje, al unui litoral amenajat corespunzator, în condiţiile menţinerii curăţeniei atât la nivelul ţărmului cât şi la nivelul mediului acvatic. Aşadar, pe lângă calitatea şi preţul serviciilor oferite, nivelul de curăţenie al zonei, reprezintă un factor hotărâtor în atragerea turiştilor şi în desfăşurarea la standarde înalte a activităţii de turism.

• Poluarea cu hidrocarburi a plajelor turistice şi a zonelor de agrement poate

provoca daune pe termen lung afectând aceste activităţi, poate duce la falimentul societăţilor comerciale care au ca obiect de activitate turismul şi a celor care sustin această ramură economică, la pierderea locurilor de muncă, la dispariţia unicei surse de venit în anumite zone, la pierderea unor importante surse de alimentare a bugetului de stat. Efectul poluării este cu atât mai grav atunci când aceasta se produce în perioada sezonului, atunci când gradul de încărcarea al hotelurilor, al spaţiilor de cazare este la vârf. Pe langă efectul imediat produs de părăsirea zonei de către turişti, apare şi un efect secundar, de imagine, referitor la siguranţa zonei, acesta fiind pe termen lung menţinându-se şi după efectuarea acţiunilor de depoluare. Doar o campanie media susţinută în perioada următoare depoluării poate ameliora situaţia. Costurile intervenţiei sunt în acest caz majorate întrucat depoluarea şi restaurarea zonei trebuie realizată rapid în condiţii de reabilitare totală astfel încât aceasta să fie adusă la starea inţială anterioară momentului poluării.

Activităţile de intervenţie, trebuiesc desfăşurate rapid, până la curăţarea ultimelor urme de poluant operaţiuni care necesită echipamente specializate la costuri ridicate. Acestea se adaugă pagubelor suferite prin încetarea activităţilor turistice.

În general plajele turistice sunt acoperite cu nisip fin (0,1- 1 mm) sau grosier având pante line. Aceste caracteristici, le fac vulnerabile în cazul unei poluari, întrucat valurile pot antrena poluantul pe suprafeţe întinse în interiorul ţărmului. Nisipul fin permite penetrarea poluantului în substrat până la adâncimi de 20-30 mm. Poluantul se poate combina cu nisipul, cantitatea totală de material poluat ajungând uneori de circa 5-10 ori mai mare decât cea initială. Tote acestea conduc la creşterea gradului de dificultate în ceea ce priveşte desfăşurarea acţiunilor de depoluare, a costurilor şi a intervalului de timp necesare depoluarii.

După cum se poate observa pe lângă pagubele economice datorate pierderii ″ beneficiarului″ activităţilor turistice în speţă turistul, se adaugă şi costurile de depoluare, spre deosebire de alte cazuri în care amplorea, rapiditatea şi calitatea acţiunilor de depoluare pot avea niveluri şi costuri mai reduse (există cazuri de poluare în care nu se intervine sau nivelul de intervenţie este redus fiind urmat de biodegradare, etc.).

Principalii indicatori din domeniul turismului pentru municipiul Constanţa şi staţiunea Mamaia sunt redaţi în tabelul următor :