Entropia

O forta irezistibila si invizibila impinge lucrurile in dezordine. Se manifesta in toate privintele si in orice domeniu, nu scapa nimeni, nimic nu i se opune, nimeni nu ii transcende. Este insuficient cunoscuta si studiata pentru ca nu se lasa clasificata. A acceptat un nume pentru dictionare, tocmai pentru a se deosebi de tot ce o inconjoara si trebuie sa i se supuna. A acceptat sa i se spuna Entropia asa cum regii accepta sa fie incoronati pentru a se diferentia de multimea de care, dupa abrogarea descendentei divine, nu se mai deosebesc cu nimic.

Ordinea este o stare pasagera, temporara chiar anormala cladita pe tensiuni atat de nefiresti incat in cele din urma se naruie. A face ordine intr-un domeniu e ca si cum ai face o escalada in Himalaia. In orice moment cea mai mica neatentie declanseaza prabusirea. Cine nu se prabuseste la urcus, se pravale cand coboara. Cine scapa odata, cade data viitoare. Starea de ordine este atat de periculoasa si instabila incat dorinta de a fi ordonat echivaleaza starii de asediu.

Natura se apara de ordine inconjurand-o de dezordine. Tot asa oamenii care viseaza la ordine prin organizare se trezesc in fiecare dimineata cu un pas inainte in dezorganizare. Vantul imprastie tot ce intalneste si seamana dezordine, ploile uda, strica, iau in suvoaie, ineaca sau dezradacineaza culturile, daca li se par purtatoare de ordine. Singura care nu se teme de vant si ploaie este jungla, si asta pentru ca dezavueaza din principiu ordinea. Oamenii, fara a cunoaste dorintele mediului, i se opun incercand sa-l organizeze. Ei insisi intr-o permanenta dezorganizare, cu greu si pentru putina vreme reusesc sa mai aseze cate ceva in randuri, clai, stive, coloane, nivele, etaje. Isi iau in sprijin matematica, gramatica, legislatia, administratia, birocratia si democratia. Cu toate acestea de fiecare data se dovedeste ca a fost prematur, tardiv, inutil, negandit, provizoriu, derizoriu. Metalul rugineste, lemnul putrezeste, omul imbatraneste, roca se crapa si plesneste. Ordinea oboseste pana la epuizare, iar relaxarea este echivalenta cu reinstalarea dezordinii.

Oamenii seamana plantele in randuri echidistante, cateodata chiar in cuiburi patrate, aliniate dupa modelul crucilor din cimitire. Ordinea creata este iluzorie si se lasa usor napadita de buruieni. Armata defileaza in ordine de mare tinuta, dar nimic nu o oboseste mai mult. Cand marsaluieste, trupa renunta la cadenta, iar cand primeste repaus se despovareaza rupand imediat randurile. Tot ce se construieste pe orizontala sau pe verticala, in inaltime sau in adancime, se naruie sau se scufunda