Efectul de Seră și Încălzirea Planetei

Introducere

Ce putem spune astăzi când Natura pare dezlănţuită împotriva Omului? Cum să reacţionăm împotriva caniculelor, a inundaţiilor, a uraganelor din ce în ce mai frecvente? Ce stă la baza acestor fenomene? Să existe oare o explicaţie ştiinţifică? E de ajuns să punem totul pe seama efectului de seră, termen devenit de altfel banal, fără să facem nimic altceva

Şi totuşi, să nu denigrăm efectul de sera! Doar datorită lui lumea vie poate să existe. Este un paradox? Nu, căci efectul de seră este un fenomen natural şi necesar care face ca temperatura medie la sol să fie de 15°C. Fără el, temperatura medie la suprafaţa Pământului ar fi de -18°C, ceea ce ar face viaţa imposibilă.

Să luăm un exemplu simplu: după cum planta exotică fără seră nu ar avea temperatura necesară pentru a se dezvolta în Norvegia, lumea vie aşa cum o vedem astăzi nu ar fi avut caldură suficientă pentru a exista.

În schimb, accentuarea efectului de seră nu este naturală şi poate fi nocivă oricărei forme de viaţă pe planeta noastră. De mii de ani climatul este fomat din perioade glaciare (reci), după cum spun specialiştii, ce alternează cu perioade interglaciare (calde, cum este în prezent). Dar ceea ce este îngrijorător, este faptul că începând cu mijlocul secolului al XIX-lea (două sute de ani aproximativ), temparatura a crescut cu 0,4° C până la 0,8° C. Ar putea fi Omul responsabil de această creştere? Experţii ce studiază evoluţia climatului la nivel mondial sunt din ce în ce mai convinşi de acest lucru.

Începând cu era industrială, activităţile umane au dus la o intensificare semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. Astfel, în numai 150 de ani, arderea energiilor fosile (cărbune, gaze naturale, petrol) şi despădurirea au condus la o creştere a dioxidului de carbone emis în atmosferă cu 30%.

«Omul a produs în 200 de ani tot atât de mult gaz cu efect de seră cât a produs natura în mai multe mii de ani», constată Sylvie Joussaume, climatolog la Laboratorul ştiinţelor climatului şi al mediului din Saclay (Franţa). «De 400.000 ani, continuă ea, emisiile de CO2 nu au fost niciodată mai mari decât acum.» (Cf. Climats, bimestriel d’infos scientifique et technique, n° 88, aprilie 2001).

Dacăa nu se intervine pentru a se limita acest fenomen, profunde transformări climatice sunt previzibile, deoarece temperatura ar trebui să crească între 1,4°C şi 5,8°C până la sfârşitul secolului (aproximativ până în anul 2100). Este deci un fenomen ce ne priveşte pe toţi.

Efectul de seră

Atmosfera

Să ne amintim mai întâi ce este atmosfera! Este o peliculă gazoasă, de o grosime de aproximativ 40 km în jurul Pământului. Ea este formată din troposferă şi stratosferă.

Troposfera este un strat de aparox. 15 km în jurul Pământului, unde temperatura descreşte odată cu altitudinea. Este important să reţinem că aici se acumulează gazele cu efect de seră.

Stratul superior, stratosfera, este marcat de o încălzire importantă ce rezultă în urma absorbţiei ultravioletelor solare de către Ozon (stratul de Ozon situându-se la circa 25 km în atmosferă).

Rolul pe care îl joacă atmosfera este extrem de important pentru lumea vie, deoarece ea realizează schimbul de energie cu spaţiul. Atmosfera este compusă în principal din Azot, Oxigen şi Argon.