Omul modifica mediul in folosul sau (exploatarea animalelor), dar optimizarea cooperarii dintre om si natura este realizata de ecologie, care semnifica gospodarirea rationala a resurselor prin care biosistemele isi perpetueaza existenta pe planeta noastra.
Ecosistemele fermelor de crestere si exploatare a animalelor se caracterizeaza in urma unor analize asupra structurii, energiei, lanturilor alimentare, interactiunii dintre specii etc.
In cadrul acestora, solutiile optime de realizare a zooproductiilor se obtin cu ajutorul tehnicilor de modelare.
Deci zootehnia este o stiinta moderna - se adreseaza si gandirii abstracte.
Ambele populatii corespund diverselor categorii de habitat fata de care s-au adaptat si continua sa se adapteze cu modificarile mediului biologic. Deci, fiecare populatie este o forma concreta a speciei, consolidata filogenetic (din punct de vedere istoric), ce acumuleaza modificari care duc la imbogatirea bazei ereditare a indivizilor. Aceasta teorie a lui Darwin a fost confirmata de Eqstein, Botnariuc, Banarescu si altii prin diferite exemple.
Astfel, s-a sustinut ca asinul (E. asinus) s-a diferentiat ca subspecie din Equus pe continentul african; camila cu o singura cocoasa (C. dromaderius) este subspecie a camilei cu doua cocoase (C. bactrianus), adaptata la climatul uscat si fierbinte din Sahara; de asemenea, cele doua subspecii de bizoni - european si nord european. Aceasta demonstreaza ca bariera teritoriala ce scindeaza specia in populatii nu este obstacol de netrecut. Particularitatile unei populatii (chiar mutatii) se raspandesc - datorita genelor flow - peste tot arealul speciei, mentinand unitatea acesteia.
Componenta genetica a unei populatii, care reprezinta forma de baza prin care supravietuieste specia, depinde de doi factori antagonisti: - selectia sub influenta factorilor locali de mediu, care favorizeaza pe unii indivizi si inlatura pe altii; - aportul de gene noi prin intermediul indivizilor din populatiile vecine.
De exemplu, cervidele si suidele salbatice au areal larg si trecut indepartat de existenta.
Prin capacitatea lor de adaptare la diferite zone de climat, animalele se pot diviza in tipuri climatice (populatii ecologice); se deosebesc prin modificari fiziologice datorate influentei climatului (temperatura, umiditatea si hrana). Marile zone de raspandire a animalelor si plantelor pe glob intrunesc specii apartinand regnului animal si vegetal care au trasaturi biologice comune - aceleasi preferinte pentru temperatura si umiditate, sincronizarea perioadelor optime de reproducere si alte fenomene vitale. Interdependenta dintre speciile unui asemenea complex se manifesta prin aceea ca ele alcatuiesc impreuna o biocenoza bine echilibrata in care patrunderea unei alte specii ar produce dezechilibrari greu compensabile. Modificarea brusca a conditiilor de existenta (framantarile scoartei pamantesti, racirea climei) a constituit o proba a rezistentei legaturilor din ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
