Defrișările din Padurile Amazoniene

Am ales această temă pentru că are efect asupra oamenilor de pe acest glob.

Pădurea Amazoniană, este cunoscută şi ca Amazonia, este o pădure umedă de foioase, care acoperă mare parte a bazinului Amazonului, situată în partea de nord a Americii de Sud, pe teritoriul Braziliei, Perului, Columbiei, Venezuelei, Ecuadorului, Boliviei, Guyanei, Surinamului şi Guyanei Franceze. Are o suprafaţă de 5,5 milioane de kilometri pătraţi. Amazonia reprezintă peste jumătate de păduri tropicale rămase pe Pământul şi formează ecosistemul cel mai bogat al lumii, cu multe specii încă nedescoperite şi endemice. Populaţia din Pădurile Amazoniene are o densitate de două ori mai mică decât cea din Mongolia. Aceasta este compensată însă de o multitudine de specii de animale astfel ca, una din zece speci cunoscute în lume trăieşte în aceste paduri tropicale şi umede, iar neglijarea lor poate constitui o ameninţare la adresa întregului ecosistem al planetei. Rolul protector al padurii e foarte divers. Două treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule, animale şi microorganisme este furnizat atmosferei de arbori şi arbuşti. De asemenea s-a calculat ca un arbore matur de fag produce 1,7 kg oxigen în fiecare oră şi prelucrează 2,35 kg bioxid de carbon emanat din ţevile de eşapament ale masinilor. Astfel se purifică 4800 metri cubi de aer pe oră, asigurându-se nevoile zilnice de oxigen ale unui număr de 64 de oameni. Totodată, pădurea alcătuieşte un exigent filtru natural, reţinând în coroanele arborilor particule fine de praf, cenuşa etc.

Pe această imagine putem observa cum defrişările şi concentraţia de CO2 în aer sunt într-o relaţie strânsă. De exemplu putem observa că din acest interval luat cele mai mari defrişări au fost în anul 1995, aproape 3 millioane de hectare, iar în acest an şi cantitatea de CO2 a fost cel mai ridicat din perioada 1990-2001, atingând aproape 1200 millioane de tone.

Din pacate, iremediabilul a fost deja produs, arii intinse fiind arse sau despădurite, şi chiar în absenţa creşterii temperaturii globale cu 3 grade Celsius, fapt anuntat de experti, padurea tropicală va dispărea. Deja, pădurea amazoniană urmează un trend fără întoarcere, indiferent de acţiunea viitoare a factorului uman. Padurile tropicale sunt arse si excavate cu o viteza care atinge 160.000 km pe zi. Lăcomia vestului şi sărăcia lumii a treia ajută la menţinerea acestui fenomen de distrugere care, dacă râmăne necontrolat, atrage după sine schimbări climatice şi ecologice drastice. Milioane de specii de insecte şi 70% din totalul speciilor de pe pământ îşi au habitatul în pădurile tropicale. Statul Rondônia în vestul Braziliei este una dintre cele mai defrişate părţi ale pădurii Amazonului. În ultimele 3 decenii, defrişarea şi degradarea pădurii acestui stat ce original avea 208,000 km pătraţi (circa 51.4 milioane acri, o suprafaţă de mărimea statului american Kansas) a fost extrem de rapidă: 4.200 km pătraţi defrişaţi în 1978; 30.,000 în 1988; şi 53.300 în 1998. În 2003, o estimare arată că 67.764 km pătraţi de pădure tropicală au dispărut prin defrişare, pentru ca în 2008 să aflăm că de-a lungul ultimilor cinci ani, Brazilia a pierdut 3,6% din suprafaţa acoperită de pădure.