Conservarea diversității ex-situ în Republica Moldova

Introducere

Conservarea biodiversităţii a devenit sau ar trebui să devină, una din cele mai urgente şi importante probleme ale omenirii. Este interesant faptul că, deşi omenirea îşi dă seama şi recunoaşte pierderile de resurse biologice şi mai ales consecinţele lor, totuşi nu se dovedeşte destul de hotărât pentru a le înfrunta. Aşa se explică de ce degradarea mediului continuă, iar măsurile aşteptate nu se întrevăd în raport cu urgenţele. Dacă comunitatea internaţională, naţională şi locală şi dacă fiecare locuitor al Terrei nu vor acţiona cu promptitudine, în următorii 30 de ani, 70% din suprafaţa Pământului va fi serios afectată ca urmare a distrugerilor făcute de om.

Numeroase specii de păsări şi mamifere vor dispărea sau o treime din fondul piscicol mondial se va epuiza ca urmare a supraexploatării, iar concentraţia de bioxid de carbon s-ar putea dubla pâna în 2050.

Degradarea solului se datorează în proporţie de 35% păşunatului excesiv, 30% despăduririlor şi 27% agriculturii (diferenţa aparţine altor factori).

Jumătate din cursurile de apă ale Planetei sunt serios poluate şi în curs de secătuire. 60 % din cele 227 cursuri de apă socotite cele mai mari din lume şi-au schimbat cursul ca urmare a construcţiei de baraje şi alte lucrări hidrotehnice.

Aceasta este situaţia actuală a mediului natural, în care se integrează şi biodiversitatea, scoţând-o în evidenţă cu scopul de a se înţelege mai bine, de ce se impune cu atâta insistenţă şi urgenţă conservarea diversităţii biologice. Biodiversitatea nu este suspendată undeva în afara mediului natural, ea există în interiorul lui, într-o strânsă interdependenţă cu toţi factorii de mediu.

Pierderea oricărui habitat duce inevitabil la pierderea tuturor formelor de viaţă ce le-a adăpostit.

Fără îndoială, una din trăsăturile esenţiale ale lumii vii este diversitatea. Lumea vie evoluează neîntrerupt pentru că este diversă, iar diversitatea nu poate avea loc în afara evoluţiei. Diversitatea lumii vii a atins cote atât de înalte şi de perfecte, încât pentru a înţelege cauzele şi mecanismele biologice ale transformărilor, omul rămâne uimit de ceea ce observă la prima vedere: bogăţia, frumuseţea şi diversitatea formelor de viaţă.

Biodiversitatea este definită ca întreaga gamă a genelor, a speciilor şi a relaţiilor de interdependenţă a acestora cu mediul natural.

Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor.

§ I. Strategii de conservare

În ocrotirea diversităţii biologice se aplica doua strategii de conservare: in situ sau on-site, adică în sălbaticie, este cea mai bună strategie pentru păstrarea diversităţii biologice a comunităţilor naturale.

Conservarea ex-situ sau off-site este menţinerea indivizilor unei populaţii în condiţii de captivitate pentru supravieţuire; scopul acestei strategii este formarea unei populaţii suficient de mari care, transferată în libertate să supraviefuiască.

Conservarea ex-situ se face în gradini zoologice, acvarii, gradini botanice, arborete şi banci de seminte pentru plante.

Conservare "ex situ" înseamnă conservarea componentelor diversităţii biologice în afara habitatelor lor naturale. Protejarea ex situ se realizează prin aducerea exemplarelor în grădini zoologice, acvarii sau grădini botanice, şi se aplică doar pentru speciile care aproape au dispărut (de exemplu ursul panda).

Conservarea ex situ se referă la băncile de gene şi la grădinile botanice şi zoologice.

Conservarea resurselor genetice în băncile de gene este considerată cea mai avansată formă. Băncile de gene sunt instituţii speciale având ca obiective colectarea, evaluarea şi conservarea R.G.V. Banca de Gene are ca responsabilitate să conserve germoplasma vegetală din şi, prin colaborare internaţională, contribuie la asigurarea resurselor genetice vegetale mondiale. Resursele genetice vegetale contribuie la securitatea alimentară constituind cel mai preţios dar dat nouă de către natură.

Obiective :

- păstrarea colecţiei naţionale a tuturor plantelor înmulţite prin seminţe

- furnizarea de material biologic cu un înalt nivel de rezistenţă la factorii biotici şi abiotici pentru programele de ameliorare

Activităţi :

- colectare

- reproducerea şi multiplicarea

- caracterizarea şi evaluarea

- conservarea şi documentarea

Planul general de acţiune în domeniul conservării biodiversităţii

Planul de acţiune în domeniul conservării biodiversităţii este întocmit conform metodologiei aplicate în Strategia paneuropeană în domeniul diversităţii biologice şi peisagistice şi cuprinde activităţi generale privind mecanismele, pârghiile şi acţiunile în plan sectorial de conservare a biodiversităţii la diferite niveluri.

Fiecare complex de acţiuni include activităţi ce ţin de perfecţionarea politicilor, legislaţiei şi cadrului instituţional, de planificarea teritorială, de conservarea biodiversităţii, de cercetări şi monitoring, de informarea, instruirea şi educarea populaţiei, stabileşte termenele implementării, sursele potenţiale de finanţare şi responsabilii de implementare.

Pe parcurs, autoritatea centrală de stat pentru mediu poate iniţia şi alte acţiuni şi programe în vederea realizării scopurilor prioritare ale Strategiei.

Planul general de acţiune se adresează problemelor cu caracter general ce necesită a fi abordate în baza metodologiilor complexe, la nivelul şi scara naţionale. Acestea sunt, în primul rând: reforma politicilor existente în scopul atingerii compatibilităţii între conservarea diversităţii biologice şi utilizarea resurselor biologice; dezvoltarea instrumentelor legislative pentru susţinerea implementării Convenţiei cu privire la diversitatea biologică şi consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane în acest domeniu; cercetarea şi monitorizarea biodiversităţii; programe şi proiecte integrale; încadrarea cerinţelor conservării biodiversităţii în planificarea teritorială; promovarea tuturor formelor de educare şi conştientizare a populaţiei cu privire la conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a componentelor ei; consolidarea mecanismelor de suport financiar pentru conservarea şi utilizarea raţională a biodiversităţii; crearea mecanismului cliring, schimbul de informaţie şi accesul la ea; coordonarea şi monitorizarea realizării Strategiei conservării biodiversităţii; colaborarea internaţională.