1. Importanta si scopul studierii temei
Traditia si vocatia pomicola a Romaniei este foarte veche, aceasta confundandu-se cu insusi poporul roman.
Sfarsitul secolului XX gaseste tara noastra printre marile tari producatoare de fructe din lume insa primul deceniu al mileniului III inregistreaza o scadere considerabila a productiei.
Redresarea productiei de fructe este conditionata si de nivelul cercetarii stiintifice, al invatamantului de specialitate de toate gradele, a cunoasterii in general.
Intre factori care au contribuit la obtinerea de recolte mai ridicate a fost si protectia mai eficienta a plantelor. Pentru realizarea productiilor sporite si de calitate superioara, lucratorii si specialistii din agricultura au de luptat cu un numar mare de boli si daunatori, care produc mari pagube productiei agricole. Pagubele produse de agentii patogeni au repercusiuni in primul rand asupra calitatii fructelor dar si asupra cantitatii productiei pomicole.
Masurile de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor presupun cunoasterea stiintifica aprofundata a acestora. Prin cunoasterea biologiei si morfologiei agentului patogen, se poate preciza momentul aplicarii masurilor de prevenire si combatere, diminuand astfel pierderile produse de acestia. Un rol hotarator in realizarea obiectivelor protectiei plantelor si promovarea celor mai eficiente metode de combatere in productie l-a avut stransa si permanenta colaborare intre unitatile de cercetare si organele operative ale Ministerului Agriculturii.
Eficacitatea combaterii bolilor si daunatorilor consta in folosirea unor aparate si masini de mare randament, in imbogatirea in permanenta a sortimentelor fitofarmaceutice folosite, prin sintetizarea de noi substante chimice care sa impiedice formarea unor rase noi rezistente la acestea.
2. Originea si aria de raspandire a marului
Centre de origine ale speciilor de Malus sunt arealele geografice cuprinse intre Caucaz, Turkestan, Altai, Pamir pana in China si Japonia. Exista cateva specii originare din America de Nord: Malus fusca Schneid, Malus ioensis, Brit, Malus coronaria Mill, Malus angustifolia Michx. Centrul genetic cel mai important pare a fi Asia de sud - vest (Vavilov 1951).
Cultura marului acopera intreaga zona temperata, cuprinsa intre 30-60o latitudine nordica si 30-70o latitudine sudica precum si unele zone restranse subtropicale.
Plasticitatea ecologica ridicata a acestei specii a condus la crearea unor soiuri adaptate celor mai diverse zone. Astfel, se intalnesc plantatii de mar atat in Siberia si Nordul Chinei, unde temperatura coboara frecvent pana la - 40oC, reprezentate de soiuri ca: Anna, Primicia, Princesa, Galicia etc, cat si in Algeria, Libia, Egipt, Brazilia, Mexic, Africa de Sud etc unde temperaturile ridicate din timpul iernii fac sa nu fie asigurat "necesarul de frig" cu consecintele cunoscute.
In prezent, marul se cultiva in 84 de tari, din care 35 in Europa, 25 in Asia, 8 in America de Nord, 8 in America de Sud, 8 in Africa si 2 in Oceania.
Suprafetele cultivate cu mar au oscilat in perioada 1996-2000 in jurul valorii 7 milioane hectare, fiind intr-o tendinta de crestere, mai ales, pe seama continentelor Asia si Africa.
Productia de mere media anilor (1996 - 2000) se cifreaza la 60 milioane tone, cunoscand o tendinta permanenta de crestere. Astfel, in 1950 se produceau in lume 13,5 mil. tone (fara URSS), in 1970, 28 mil. tone, (fara URSS), in 1990, 40 mil. tone (fara URSS), in 2000 peste 60 mil. tone.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
