Cadrul Legislativ Referitor la Depozitarea Deșeurilor în România și UE

1 Reglementări privind depozitarea deşeurilor în Uniunea Europeană

În Comunitatea Europeană depozitarea deşeurilor este reglementată prin Directiva 1999/31/CE, ce se referă la rampele de gunoi (publicată în JO nr. 182 din 16.7.1999), şi prin Decizia Consiliului 2003/33/CE de stabilire a unor criterii şi proceduri de admitere a deşeurilor în depozitele de deşeuri (publicată în JO nr. 11 din 16.1.2003).

Directiva 99/31/CE urmăreşte ca, prin intermediul unor cerinţe tehnice şi de exploatare stricte privind deşeurile şi rampele de gunoi, să ofere măsuri, proceduri şi linii directoare pentru a preveni sau a reduce, pe cât posibil, efectele negative asupra mediului şi mai ales poluarea apelor de suprafaţă, a apelor subterane, a solului, aerului şi a mediului în general, inclusiv efectul de seră, precum şi orice alte riscuri ulterioare pentru sănătatea umană pe care le pot avea activităţile de depozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viaţă al rampei de gunoi.

Decizia Consiliului 2003/33/CE pe de altă parte stabileşte criteriile şi procedurile de admitere a deşeurilor în depozitele de deşeuri, în conformitate cu principiile definite în Directiva 1999/31/CE, în special la anexa II.

Din domeniul de aplicare al Directivei 99/31/CE se exclud următoarele tipuri de deşeuri:

• împrăştierea nămolurilor, inclusiv a nămolurilor de canalizare şi a nămolurilor care rezultă din operaţiile de dragare, precum şi a materialelor similare pe sol în scopul fertilizării sau îmbunătăţirii acestuia,

• utilizarea deşeurilor inerte care sunt adecvate pentru activităţile de reamenajare/restaurare şi umplere sau pentru activităţile din construcţii, în rampele de gunoi,

• depozitarea nămolurilor de dragare nepericuloase de-a lungul cursurilor mici de apă din care au fost dragate şi depozitarea nămolurilor nepericuloase în apele de suprafaţă, inclusiv în albia şi subsolul acestora,

• depozitarea solului nepoluat sau a deşeurilor inerte nepericuloase care rezultă din activităţile de prospectare, extragere, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi din operaţiile de exploatare a carierelor.

În funcţie de tipul deşeurilor ce se depozitează, rampele de gunoi se împart în trei categorii:

• rampe de gunoi pentru deşeuri periculoase,

• rampe de gunoi pentru deşeuri nepericuloase,

• rampe de gunoi pentru deşeuri inerte.

1.1 Deşeuri şi tratări neacceptate în rampele de gunoi

Următoarele deşeuri nu sunt acceptate în rampele de gunoi:

1. deşeuri lichide;

2. deşeuri care, în condiţiile existente în rampa de gunoi, sunt explozive, corozive, oxidante, inflamabile sau puternic inflamabile;

3. deşeurile provenind din spitale sau alte medii clinice, medicale sau veterinare, care sunt infecţioase conform definiţiei;

4. anvelope uzate întregi, excepţia anvelopelor utilizate ca material în industrie şi anvelopele uzate măcinate (în ambele cazuri excluzându-se anvelopele de bicicletă şi anvelopele cu un diametru exterior de peste 1 400 mm);

În plus se interzice diluarea amestecului de deşeuri cu singurul scop de a îndeplini criteriile de acceptare.

1.2 Deşeuri acceptate în diferite categorii de rampe de gunoi

Doar deşeurile care au fost tratate pot să fie evacuate în rampele de gunoi. Această prevedere nu se poate aplica în cazul deşeurilor inerte pentru care tratarea nu este posibilă din punct de vedere tehnic, pentru acestea se vor utiliza rampele de gunoi pentru deşeuri inerte. Deşeurile periculoase care îndeplinesc criteriile stabilite sunt destinate unei rampe pentru deşeuri periculoase. Rampele pentru deşeuri nepericuloase pot fi utilizate pentru:

• deşeuri municipale;

• deşeurile nepericuloase de orice altă origine;

• deşeurile periculoase stabile, nereactive (de exemplu solidificate, vitrificate) care se comportă în ceea ce priveşte levigatul în mod similar cu deşeurile nepericuloase Aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în spaţii destinate deşeurilor nepericuloase biodegradabile.

1.3 Proceduri generale pentru testarea şi acceptarea deşeurilor

Operaţiunile generale de caracterizare şi de testare a deşeurilor trebuie să fie bazate pe următoarea clasificare pe trei niveluri:

Nivelul 1: Caracterizare de bază. Aceasta constituie o determinare temeinică, în conformitate cu metodele standardizate de analiză şi testare a comportamentului, a producţiei de levigat pe termen scurt, mediu şi lung şi/sau a proprietăţilor caracteristice ale deşeurilor.

Nivelul 2: Testarea conformităţii. Aceasta constituie o testare periodică pe baza unor metode standardizate de analiză şi testare a comportamentului mai simple prin care se urmăreşte stabilirea conformării unor deşeuri la condiţiile menţionate în autorizaţie şi/sau la criteriile de referinţă specifice. Testările se concentrează asupra variabilelor de bază şi asupra comportamentului identificat prin caracterizarea de bază.