Adaptarea plantelor și animalelor la apele curgătoare

In natura plantele traiesc pretutindeni, populand toate mediile de viata (terestru, acvatic, aerian). Ele isi desfasoara ciclul de viata sub influenta factorilor de mediu. In decursul dezvoltarii istorice a plantelor (deci intr-un timp indelungat) acestea au fost supuse marilor variatii ale factorilor abiotici. Pentru a supravietui, plantele si-au modificat in timp structurile, forma organelor si infatisarea, aceasta fiind adaptarea plantelor la mediul de viata . Spunem ca ele s-au adaptat la mediul de viata in care traiesc.

Adaptarea organismelor la mediul de viata

Organismele reactioneaza atat la schimbari in mediul lor de viata cat si la schimbari din corpul lor.Asemenea schimbari se numesc stimuli si exista sub mai multe formei ca lumina, sunetul, atingerea, caldura si substantele chimice. Raspunsul organismului nu depinde doar de un mecanism care simte schimbarea ci si de capacitatea acestuia de a raspunde la stimul printr-un organ efector. Un exemplu de organ efector sunt muschii pentru ca permit unui animal sa se miste ca raspuns la un stimul. Raspunsul animalelor este de obicei mult mai rapid decat raspunsul plantelor care necesita o schimbare in directia de crestere si nu o miscare brusca.

Notiuni introductive

Hidrosfera, adica intreaga masa de apa libera, nelegata de pe Pamant, se gaseste sub cele trei forme de agregare: lichida (apa din Ocenul Planetar, apa de suprafata si subterana de pe continente), solida (ghetarii) si gazoasa (vaporii de apa din atmosfera).

Apele curgatoare sunt sisteme ecologice deschise la ambele capete, in care fluxul de materie si energie sufera mari oscilatii, deci cu un grad foarte redus de autarhie, populate cu o biocenoza nesaturata.

ECOSISTEME ACVATICE

Pentru ecosistemele curgatoare asociatiile de organisme intalnite sunt in masa apei planctonul si nectonul iar pe substrat bentosul si biotectonul sau perifitonul. Neustonul si pleustonul apar sporadic numai la coturile cu ape linistite, ferite de curent.

Planctonul apelor curgatoare este slab reprezentat, spre deosebire de apele stagnante unde este in general foarte bogat. Apele curgatoare sunt cu atat mai sarace in plancton cu cat apa curge mai repede.

Fitoplanctonul apelor curgatoare se imparte din punct de vedere ecologic in urmatoarele categorii: specii euplanctonice fluviatile (proprii senalului), specii euplanctonice lacustre (proprii baltilor),

Distributia fitoplanctonului variaza atat temporar cat si spatial:

-in profil transversal are loc o descrestere a cantitatii de fitoplancton dinspre mal spre centru datorita cresterii vitezei;

-in profil vertical are loc o descrestere de la suprafata spre adanc, uneori insa in orizonturile mai adanci, datorita unei viteze mai mici a apei, si datorita unei transparente bune exista cantitati mai mari de fitoplancton comparativ cu orizonturile superficiale;

-in profil longitudinal are loc o crestere progresiva a cantitatii de fitoplancton datorita micsorarii vitezei si cumularii aportului autohton fluvial si aportului alohton din afluenti si din zona inundabila.