Urmele de mâini și picioare

Cuprins referat Cum descarc?

I: URMELE. CONSIDERATII PRELIMINARII
A. Scurt istoric al aparitiei notiunii de urma in criminalistica.
B. Clasificarea urmelor.
II: URMELE DE MAINI
1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
a) Procesul de formare a urmelor de maini 
b) Dactilocsopia, poroscopia si crestoscopia
2. CERCETAREA URMELOR DE MAINI
2.1. Topografia palmei si caracteristicile desenului papilar
2.2. Etapele cercetarii urmelor de maini.
A. Cercetarea la fata locului a urmelor de maini:
a) Relevarea urmelor de maini.
b) Fixarea urmelor de maini.
c) Ridicarea urmelor de maini. 
B. Prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator.
2.3. Identificarea persoanelor dupa urmele de maini. 
III: URMELE DE PICIOARE
1. Aspecte generale
2. Clasificarea urmelor de picioare
3. Procesul de formare a urmelor de picioare
4. Descoperirea si fixarea urmelor de picioare
a. Descoperirea urmelor de picioare
b. Fixarea urmelor de picioare
c. Cararea de urme
CONSIDERATII FINALE

Extras din referat Cum descarc?

I: URMELE. CONSIDERATII PRELIMINARII
A. Scurt istoric al aparitiei notiunii de urma in criminalistica.
Prin activitatile desfasurate in timp si spatiu, prin miscari de natura fizica, omul lasa in locul respectiv modificari diverse fata de situatia initiala, care se pastreza in timp. Pornind de la aceste transformari, de la anumite aspecte caracteristice ale trensformarilor spatiului initial, putem reconstitui in mod logic tabloul dinamic al faptei. In stiinta criminalsticii urmele ocupa rolul central, intucat sunt intens utilizate in procesul de cercetare. 
Orice activitate a omului desfasurata in timp si spatiu, prin miscari fizice, lasa in locul respectiv diverse modificari fata de situatia anterioara, care se pastreaza pentru o durata apreciabila de timp. Folosind aspectul general al acestor transformari, particularitatile lor, se poate reconstitui rational,tabloul dinamic al faptei. De-a lungul timpului s-au folosit mai mult urmele lasate de maini, picioare, roti, instrumente de spargere si mai putin urmele de saliva, sperma, praf etc. Fiind utilizate tot mai intens, urmele au ajuns sa ocupe in stiinta criminalisticii locul central. 
Criminalistul francez Edmond Locard este de parere ca pentru un raufacator este imposibil ,,sa actioneze si mai ales sa actioneze cu intensitatea pe care o presupune actiunea criminala, fara sa lase urme ale trecerii sale" . Aceasta constatare implica faptul ca nu exista crima fara urme. Criminalistica elaboreaza metode de cercetare a urmelor infractiunii (fie ca vorbim de urme ale mainilor si picioarelor, urme lasate de mijloace de transort ori de obiecte de spargere, ale armelor etc.), cu scopul de a identifica elementele creatoare si persoanele care au lasat urmele in cauza. Urmele exista la locul faptei, iar identificarea acestora tine atat de pregatirea anchetatorului, cat si de existenta unor mijloace tehnice adecvate.
Urmele sunt rezultatul interactiunii dintre doua obiecte: obiectul creator de urma si obiectul ptimitor de urma. Asadar, prin urma a infractiunii se intelege orice modificare intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si reflectarea ei materiala existand un raport de cauzalitate . 
Notiunea de urma poate sa aiba doua intelesuri. In sens larg, urma reprezinta o modificare creata la locul si in procesul savarsirii infractiunii prin miscarile fizice realizate in acel moment de persoanele implicate in activitatea respectiva. Prin urma se intelege asadar orice schimbare ce intervine in mediul inconjurator, ca rezultat al activitatii nemijlocite a omului, si care, sub un aspect sau altul, intereseaza cercetarea criminalistica. Aceasta categorie include diferite obiecte, secretii, mirosuri si diverse stari, ce prezinta utilitate la descoperirea faptelor socialmente periculoase si la identificarea persoanelor vinovate de savarsirea lor. Modificarea produsa asupra obiectelor, prin caracteristicile sale specifice, aspectul ei general sau pozitia corpurilor reprezinta un aspect important al cercetarii criminalistice.
In sens restrans, urma este o reproducere a constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in contact, traseologia fiind stiinta care se ocupa cu studiul urmelor. Traseologia studiaza numai o categorie de urme, acelea care se produc prin imprimarea conturului sau detaliilor unor obiecte mai dure pe suprafata sau substanta unor obiecte mai slaba. Astfel putem mentiona: urmele ale instrumentelor de spargere, urme ale impuscaturii, urmele de maini, picioare, dinti, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport. 
Avand in vedere importanta lor de necontestat in procesul de cercetare criminalistica, in prezentul proiect de cercetare ne vom opri asupra urmelor lasate de maini si picioare.
B. Clasificarea urmelor.
In literatura de specialitate , diferentierea urmelor se face in functie de anumite criterii, definite conform unor elemente distinctive avute in vedere de autorii de specialitate.
Asadar, in sens larg, distingem doua mari categorii de clasificare a urmelor: 
I. Urme formate prin reproducerea constructiei exterioare a obiectelor (urme de maini, picioare, imbracaminte, instrumente de spargere); acestea sunt numite si urme de forma si se creeaza prin contactul nemijlocit a doua obiecte, redandu-se in negativ o parte din caracteristicile partii de contact a unuia dintre obiecte pe suprafata sau in volumul celuilalt.
II. Urme formate ca resturi de obiecte si de materii organice si anorganice (resturi de imbracaminte, de alimente, de fumat, de vopsea etc.).
Aceste categorii pot fi impartite la randul lor in functie de procesul de miscare in care s-au format si de modificarile aduse asupra obiectelor primitoare. , cea mai larga acceptiune de clasificare a urmelor fiind urmatoarea :
- dupa factorul creator de urme;
- dupa factorul primitor de urme;
- dupa esenta urmelor;
- dupa marimea urmelor;
- dupa posibilitatile ce le ofera in procesul identificarii criminalistice.

Fisiere in arhiva (1):

 Urmele de maini si picioare.docx

Bibliografie

Camil Suciu "Criminalistica", Editura Didactica si Pedagogica", Bucuresti, 1972,
Camil Suciu, ,,Criminalistica", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
E. Stancu ,,Tratat practic de criminalistica", vol. I, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1976
E. Stancu, ,,Investigarea stiintifica a infractiunilor", Ed. Tempus, Bucuresti, 1986
Emilian Stancu, Criminalistica, vol. I, Editura ,,Actami", Bucuresti
Ion Mircea, Criminalistica, Editura Fundatiei ,,Chemarea", Iasi, 1992
Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala, Vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1999.