Intr-o lume marcata de al doilea razboi mondial si de razboiul rece in 1957 tehnologia nucleara era vazuta ca un factor cheie in asigurarea securitatii Europei, ca singura solutie pentru asigurarea securitatii energetice a statelor europene, o necesitate absoluta pentru consolidarea economica a pietei unice. De aceea la 25 martie 1957 in Muzeul Capitolin din Roma au fost semnate doua tratate, instituind, pe de o parte, Comunitatea Economica Europeana si, pe de alta parte, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. Tratatele au fost incheiate pentru o durata nelimitata si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Tarile de Jos. Tot in anul 1957 pentru ca cele doua Comunitati sa devina functionale la 17 aprilie, au fost semnate la Bruxelles protocoalele privind privilegiile si imunitatile acordate Comunitatilor Europene si Statutul Curtii Europene de Justitie. In toamna aceluiasi ani, la 8 octombrie 1957, Inaltea Autoritate a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului este insarcinata cu elaborarea unei politici generale privind energia. Comunitatea Europeana a Energiei Atomice mai este cunoscuta si sub denumirea de EUROATOM sau CEEA. Tratatul se referea si la cooperarea in sectorul de cercetare, de difuzare a cunostintelor tehnice in materie nucleara, civila, de protectie sanitara si de securitate civila atat pentru personalul din domeniu cat si pentru populatie. De asemenea acesta continea si unele prevederi in ceea ce priveste coordonarea investitiilor in domeniu. Obiectivele fundamentale ale Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice sunt de a asigura infiintarea instalatiilor de baza necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare in Comunitate si de a se asigura ca toti consumatorii comunitatii primesc o cantitate regulata si echitabila de combustibil nuclear si minerale. Initial deci, prin Comunitatea Europeana a Energiei Atomice se sustinea din punc de vedere financiar a statelor membre ale Comunitatii europene pentru dezvoltarea instalatiilor lor nucleare, pentru procurarea materiilor prime necesare producerii de energie nucleara. De asemenea, se dorea sa se asigure respectarea unor standarde commune de securitate, mai ales in ceea ce priveste protectia de radiatii, si sa previna orice uz in scopuri militare a instalatiilor nucleare. Comisia Europeana este institutia abilitata sa reglementeze acest domeniu In acest context se aplica doar anumitor entitati (Statele Membre, persoane fizice, institutii sau intreprinderi publice si private) care isi desfasoara intreaga activitate sau doar o parte din aceasta sub prevederile tratatului. Tratatul prin care se infiinta Comunitatea Europeana a Energiei Atomice era alcatuit din 225 de articole formand sase titluri ce erau precedate de un preambul. Desi misiunea principala stabilita pentru Comunitatea Europeana a Energiei Atomice este controlul industriei nucleare si asigurarea cooperarii in acest domeniu, chiar si in acea perioada de inceput dezideratul reprezentantilor statelor membre era de a pune in acelasi timp bazele unei cooperari politice. In acest sens reprezentativa este afirmatia reprezentantului Germaniei, Walter Hallstein primul presedinte al Comisiei, care a declara : ,,Noi nu integram economie, ci politicii. Nu vom fi impreuna numai mobila, ci vom construi impreuna o casa noua si mai spatioasa" .
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
