Tratatele internaționale

1. Definitia si elementele tratatului

1.1. Definitia si sediul legal al materiei

Tratatul reprezinta "actul juridic care exprima acordul de vointa intre doua sau mai multe state, sau alte subiecte de drept international in scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre ele" . Ansamblul normelor care reglementeaza incheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de incetare a tratatelor constituie dreptul tratatelor.

Regimul juridic al tratatelor este reglementat in doua documente internationale de referinta - Conventia privind dreptul tratatelor incheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor incheiate de catre state si organizatii internationale (Viena, 1986). Conform primei Conventii, tratatul reprezinta "un acord international incheiat intre state in forma scrisa si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un singur instrument sau in doua, ori mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara"

1.2. Elementele tratatului si denumirea

Elementele esentiale ale tratatului sunt:

a. subiectele sau partile tratatului, respectiv statele sau alte subiecte de drept international;

b. vointa partilor, liber exprimata;

c. obiectul tratatului.

Tratatul este guvernat de normele dreptului international. Statele pot sa incheie intre ele acte guvernate de dreptul lor intern, insa asemenea acte nu intra in categoria tratatelor (de exemplu, contractele).

Denumirea generala care se refera la orice tip de acord incheiat intre state este cea de "tratat". Acordurile pot sa fie incheiate si sub alte denumiri, fara ca acest lucru sa influenteze natura juridica a actului: conventie, acord, pact, protocol, act final, statut etc.

2. Clasificarea tratatelor internationale

Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii:

a. dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale;

b. dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice, culturale, sau juridice etc.;

c. dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata nedeterminata (de exemplu, tratatele de pace);

d. dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate inchise;

e. dupa calitatea partilor contractante: tratate incheiate numai de state, tratate incheiate intre alte subiecte de drept international;

f. dupa continutul material: tratate -contract (care urmaresc realizarea unei operatii juridice, cum sunt tratatele de comert) si tratate - lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.).

3. Incheierea tratatelor

3.1. Etapele incheierii unui tratat

Pe cale cutumiara s-a conturat un ansamblu de reguli procedurale, care aplicabile etapelor procesului de incheiere a unui tratat international. Codificate prin Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, acestea au o valoare supletiva, Conventia propunand mai multe reguli alternative intre care statele pot sa opteze. Multe din dispozitiile conventionale referitoare la o etapa sau alta a procesului de incheiere a tratatelor cuprind mentiunea "in afara cazurilor in care partile nu convin altfel". Prin urmare, procedura de incheiere a tratatelor este guvernata de regula "autonomiei depline de vointa a partilor". In general, la incheierea unui tratat international se parcurg trei etape:

a. negocierea textului;

b. semnarea tratatului;

c. exprimarea consimtamantului partilor de a se obliga prin tratat.

Aceste etape sunt urmate de intrarea in vigoare a tratatutului.