Teoria organică a lui Spencer

1. Teoria evoluţiei a lui C.Darwin: fundamentul teoriei organice a lui H.Spencer

Problema originii statului şi dreptului, a cauzelor care au determinat apariţia lor, a preocupat gîndirea umană încă din perioada antichităţii. În încercarea de a răspunde la întrebarea: cînd şi de ce au apărut statul şi dreptul, care este sursa şi fundamentul lor au fost găsite răspunsuri diferite. La diferite intervale, în diferite ţări, au fost exprimate un număr extreme de mare şi variate teorii şi concepţii. Cu toate acestea, ele pot fi reduse la cîteva esenţiale, cele mai raspîndite concepţii care au adus contribuţii la cercetarea unor sau altor aspecte ale fenomenului statului şi dreptului sunt: teoria teologică, teoria patriarhală, teoria contractului social, teoria patrimonială, teoria violenţei, teoria organica (biologică), teoria rasială, teoria materialistă etc.

Teoria organică a apărut în secolul al XIX-lea, avîndu-i ca reprezentanţi de bază pe juristul elveţian Johann Kaspar Bluntschli, sociologul francez Auguste Borms, sociologul, filosoful englez Herbert Spencer. După părerea lor statul este un organism social compus din oameni, tot astfel cum organismul animal se compune din celule.

Herbert Spencer, cum am menţionat, este unul dintre cei care şi-a adus aportul la promovarea acestei teorii.

H. Spencer şi-a fundamentat concepţia sa pe teoria evoluţiei lui Charles Darwin, care după îndelungate cercetări a ajuns la concluzia că animalele, pentru a putea supravieţui trebuie să susţină o luptă cu mediul; orice fiinţă vie trebuie să facă un efort pentru a se afirma împotriva dificultăţilor naturale, adică este o lupta pentru viaţă (“struggle for life”); ca urmare a acestei lupte,,unele dintre fiinţele vii, adică cele mai adaptate, nu cele mai bune, supravieţuiesc, iar altele, cel mai puţin adaptate mediului, pier. Se face deci o alegere, o selecţie naturală. Întreaga teorie darwinistă se bazează pe două principii: lupta pentru viaţă şi selecţia naturală. Ceea ce se întîmplă individului, se întîmplă deopotrivă şi speciei: prin efectul selecţiei naturale, speciile se transformă, adaptîndu-se încetul cu încetul condiţiilor mediului, cele care nu se adaptează, pier.

Darwin aplică aceste concepţii şi la om. Omul, observă el, nu ar putea să traiască fără ajutorul semenilor săi; el este deci o specie socială şi sociabilitatea este una din condiţiile lui de viaţă. În consecinţă, individul neapt pentru a trăi în societate este eliminat prin selecţie, în vreme ce, cei mai adaptaţi să convieţuiască în mod special, supravieţuiesc. În acest fel se întăreşte, încetul cu încetul, instinctul social, care se identifică pentru Darwin, cu instinctul moral. Acest criteriu al sociabilităţii mai mari sau mai mici se verifică şi în luptele dintre naţiuni: dacă se găsesc faţă în faţă doua popoare, dintre care unul este format din indivizi sociabili, capabili a se supune unei discipline comune şi de a se sacrifica unul pentru altul, iar altul în schimb este compus din indivizi nesociabili, egoişti, incapabili de subordonare socială şi de sacrificiu disciplinat, primul va învinge. Astfel, rasele mai puţin sociabile vor fi eliminate încetul cu încetul şi instinctul social va tinde să se răspîndească în lume.

Pe baza acestor concepţii evoluţioniste, Spencer a construit un sistem întreg de filosofie.

Potrivit lui Spencer, viaţa este un gigantic proces ritmic, o mişcare continuă de formaţie şi de descompunere. Sensul acestei mişcări este ceea ce constituie evoluţia, iar ea consistă în mod mai precis dintr-o trecere de la omogen la heterogen, de la nediferenţial la diferenţial, de la incoerent la coerent. Societatea umană este asimilată unui organism biologic.

Doctrina lui Spencer se sprijină pe urmatoarele idei fundamentale:

• Sociabilitatea şi moralitatea sunt condiţii de viaţă pentru individ;

• Individul se adaptează condiţiilor sociale după principiul eredităţii;

• Morala, datoria, justişia devin, pe aceasta cale, instincte bazate pe experienţe care au învăţat generaţia precedentă modul cel mai util de viaţă care i-a permis să supravieţuiască. Spencer preconiza că, în viitor, individul va fi perfect adaptat necesităţilor vieţii sociale.