Tentativa

Extras din referat Cum descarc?

Pornind de la definitie, numim tentativa punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta sau care nu si-a produs efectul ori, cand consumarea infractiunii nu a fost posibila din cauza insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, sau din cauza imprejurarii - in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul considera ca se afla.
Tentativa este o forma atipica de infractiune care se situeaza in faza de executare a infractiunii, intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea rezultatului socialmente periculos.
Codul nostru penal defineste tentativa aratand ca aceasta consta in ,,punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul". Tentativa cuprinde ansamblul actelor de executare efectuate intre momentul terminarii actelor pregatitoare, pe de o parte, si momentul producerii rezultatului, pe de alta parte.
Gothe spunea: ,,In operele omului, ca si in cele ale naturii, sunt cu deosebire demne de remarcat intentiile". Prin urmare, tentativei, intentiei de a savarsi o infractiune trebuie sa ii acordam o importanta deosebita. 
Caracterizandu-se printr-o executare neterminata sau prin absenta rezultatului - deci printr-o latura obiectiva incompleta - tentativa este o forma atipica, imperfecta, a infractiunii pe care subiectul si-a propus sa o savarseasca. Ea este insa o infractiune pentru ca, desi nedesavarsita din punct de vedere obiectiv, este o fapta incriminata si pedepsita de lege. 
Toate reglementarile referitoare la raspunderea penala si la sanctiunile de drept penal sunt aplicabile daca legea penala prevede expres ca tentativa se pedepseste.
Pentru a putea vorbi despre tentativa trebuie sa existe cateva conditii si anume: sa existe hotararea sau rezolutia unui faptuitorului de a savarsi o anumita infractiune, rezolutia sau hotararea infractionala sa fi fost pusa in executare si executarea sa fi fost intrerupta sau sa nu isi fi produs rezultatul.
Diferenta este facuta de rezolutia faptuitorului, care la infractiunile din culpa nu poate exista, iar in situatia tentativei este definitorie.
Tentativele pot fi grupate in mai multe categorii, in functie de caracteristici definitorii, astfel:
1. dupa gradul de realizare al actiunii cunoastem doua clase: tentativa neterminata (intrerupta) si tentativa terminata (fara efect).
Diferenta intre cele doua clase, consta in faptul ca, la desistare (tentativa intrerupta) avem vointa expresa a faptuitorului care doreste acest lucru, iar in cazul tipului de tentativa intrerupta (neterminata) - cand cauzele intreruperii executarii se datoreaza faptuitorului. 
Totusi aceste cauze sunt independente de vointa acestuia datorita unei crize puternice de stari de sanatate de exemplu, cum ar fi: lesin, epilepsie, faptuitorul nemaiputand fi apt sa duca la capat executarea. 
O alta situatie poate fi atunci cand faptuitorul se raneste si nu isi mai poate duce la bun final activitatea infractionala etc. 
Cu alte cuvinte la desitare avem renuntarea de buna voie a faptuitorului de a nu continua executarea inceputa desi existau conditii propice de a o executa (posibilitatea reala de a continua executarea) iar faptuitorul este constient de acest lucru, pe cand la tentativa intrerupta exista vointa din partea faptuitorului insa apar anumite situatii, stari care nu mai dau posibilitatea savarsirii faptei.
Tentativa terminata, fara efect, fara rezultat, completa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi o infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatul nu se produce. Exemplu clasic din literatura juridica: se trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa
2. dupa cauzele care au facut ca actiunea infractionala sa nu produca rezultatul tipic al infractiunii numim tentativa proprie si tentativa improprie.
Tentativa terminata poate fi atat proprie cat si improprie dupa criteriul cauzelor care determina neproducerea rezultatului. intrucat legiuitorul, in art. 20 al. 2 Cp. a reglementat distinct tentativa improprie, vom examina distinct si noi aceasta modalitate a tentativei.
Tentativa terminata este si proprie intrucat mijloacele folosite sunt idonee, suficiente sa produca rezultatul socialmente periculos.
Pentru tentativa terminata proprie, cauza care determina neproducerea rezultatului se poate situa in orice moment, dar desigur pana la producerea rezultatului - cand infractiunea ar deveni consumata. Cauza neproducerii rezultatului poate fi anterioara inceputului executarii (spre ex.: autorul nu este bun tintas in cazul incercarii de ucidere a victimei prin impuscare) sau dupa executare spre ex.: dupa ce victima a ingerat otrava oferita de infractor, este dusa la spital si salvata). De altfel, cum bine se precizeaza in literatura juridica, nu intereseaza cauza care determina neproducerea rezultatului tentativei proprii terminate.
Tentativa proprie terminata este posibila numai la infractiunile asa zise materiale. La infractiunile formale (de pericol) odata cu executarea actiunii in intregime, fapta se consuma fara sa fie necesara producerea.

Fisiere in arhiva (1):

 Tentativa.doc