Prevenirea, limitarea si controlul efectelor negative ale activitatilor umane asupra mediului au impus dezvoltarea specifica a unor tehnici administrative clasice si aparitia altora noi, speciale, in frunte cu un sistem de avize, acorduri si autorizatii, care sa determine in ce masura poluarea este admisa ori interzisa.
Reglementarile tehnice opereaza de altfel prin excelenta prin edictarea de norme de mediu. Acestea pot fi de patru tipuri:
- norme de calitate a mediului, care fixeaza niveluri maxime admisibile de poluare in mediile receptoare: aer, apa, sol. Normele de calitate pot varia dupa utilizarea mediului dat. Ele pot acoperi zone geografice determinate (nationale, regionale ori locale), dupa cum o norma de calitate a apei poate sa se aplice unui intreg curs de apa ori numai unei parti a acestuia;
- norme de emisie, care stabilesc cantitatea de poluanti ori concentratiile de poluanti care pot fi degajati de o sursa data (o uzina, de pilda). Aceste norme stabilesc obligatii de rezultat, lasand poluatorului libertatea de alegere a mijloacelor pentru a se conforma exigentelor date; emisiile de substante poluante pot fi masurate pe unitatea de timp ori in cursul unei operatiuni date; ca regula, normele de emisie se aplica instalatiilor fixe si surselor mobile de poluare plasate in categoria vizata de normele de produs
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.