Tactica ascultării suspectului, inculpatului

Extras din referat Cum descarc?

Inculpatul sau suspectul este principalul raspunzator pentru aevenimentul negativ pe care l-a comis, prin actiunile sau inactiunile sale. In vederea aflarii adevarului, dar si a respectarii dreptului la aparare a inculpatului, o activitate importanta in ancheta penala este ascultarea acestuia.
Prin prezenta sa la locul si momentul savarsirii faptei, inculpatul reprezinta o sursa de informatii importanta in ancheta penala. Insa, ca o consecinta a evolutiei reglementarilor procesuale penale, declaratia de inculpat (marturisirea) nu mai are valoare probanta absoluta.
Reglementarile procesuale diferentiaza cele doua notiuni ,,inculpat? si ,,invinuit? astfel:
- conform art. 23 C.p.p., ,,Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.?;
- conform art. 229 C.p.p., ,, Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.?.
Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, adica acestia se presupune a fi nevinovati pana la proba contrarie. Ei nu pot fi obligati sa depuna marturie, beneficiind de dreptul de a tacea si de a nu da declaratii in procesul penal. In momentul in care acestia isi dau consimtamantul de a da declaratii, acestea vor constitui probe si vor putea fi folosite chiar impotriva sa in procesul penal. Valoarea probanta a declaratiei invinuitului este reglementata de art. 69 C.p.p.: ,,declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.?
In formarea declaratiilor inculpatului se parcurg trei etape: receptia, memorarea si redarea faptelor. Receptia informatiilor se refera la faptul ca omul recepteaza informatiile prin simturile sale, dintre care cel mai des intalnite sunt cea auditiva si cea vizuala. Receptia informatiilor poate fi influentata de factori obiectivi (audibilitatea, iluziile optice, durata sunetelor percepute, vizibilitatea) si de factori subiectivi (calitatea organului de simt, gradul de instruire al inculpatului, varsta si inteligenta, starea afectiva la momentul receptiei, atentie). Memorarea faptelor presupune parcurgerea a trei etape (achizitia informatiei -  memorarea, stocarea informatiei -  pastrarea, reactivarea informatiei -  actualizarea). Memorarea informatiilor este de asemenea influentata de factori obiectivi si subiectivi (carcaterul voluntar sau involuntar al memorarii, volumul informatiei stocate, varsta, inteligenta, educatia, starea de sanatate, starea psihica, intervalul de timp scurs intre memorare si activare). Reproducerea faptelor presupune redarea informatiei memorate. Capacitatea de redare depinde de la persoana la persoana. Acesta poate fi influentat de volumul de date receptionate, daca acestea sunt intr-o inlantuire logica sau sunt percepute fragmentat, atitudinea fata de fapta comisa, nivelul intelectual si gradul de instruire, atmosfera creata in momentul redarii (relaxarea sau presiunea).
In vederea audierii inculpatului/suspectului, anchetatorul trebuie sa respecte anumite reguli tactice privind ascultarea acestuia. Prin urmare, anchetatorul trebuie sa cunoasca temeinic materialele cauzei asa cum au fost realizate pana in momentul audierii, permitand organului de ancheta sa stie care aspecte trebuiesc lamurite, ce fel de intrebari sunt utile pentru a fi adresate acestuia, care sunt imprejurarile negative care trebuiesc clarificate, ce alibiuri ar putea fi invocate.
Audierea, in mod normal, are loc la sediul organului de cercetare penala, insa, in situatii speciale (varsta, starea de sanatate) pot determina audierea la domiciliul acestuia, la spital, la locul de munca, la locul comiterii faptei. Se asigura prezenta aparatorului daca este obligatorie asistenta juridica sau daca invinuitul are aparator.
Audierea suspectului se realizeaza in trei etape:
- stabilirea identitatii si dicutiile prealabile: este obligatorie si se realizeaza cu ajutorul actelor de identitate, sau in lipsa lor, se apeleaza la alte mijloace care pot duce la stabilirea identitatii (acte oficiale cu fotografie); discutiile prealabile - au rolul de a detensiona atmosfera;
- relatarea libera: reprezinta o etapa obligatorie, prevazuta de C.p.p. care permite suspectului sa relateze intr-o declaratie scrisa personal tot ce doreste sa declare referitor la fapta cercetata, urmata de relatarea libera orala care ofera anchetatorului prilejul de a observa manifestarile voluntare sau involuntare de natura a trada nervozitatea, nesinceritatea;
- intrebarile de contro: sunt adresate de catre anchetator in legatura cu aspectele ocolite intentionat sau nu de catre suspect pe parcursul relatarii libere.

Fisiere in arhiva (1):

 Tactica ascultarii suspectului, inculpatului.docx

Bibliografie

1. Atasiei D., ,,Criminalistica -  suport de curs?, Iasi, 2017
2. Bunea Gh., ,,Criminalistica -  note de curs?, Editia a II-a, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2019
3. Ciobanu P., Stancu E., ,,Criminalistica. Tratat de criminalisstica?, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2017
4. Stancu E., Moise A. C., ,,Criminalistica. Elemente de tehnica si de tactica a investigarii penale?, editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014