Suspendarea Condiționată a Executării Pedepsei

ARGUMENT

Un obiectiv fundamental încă din cele mai vechi timpuri îl constituie lupta contra fenomenului infracţional, luptă care nu se limitează doar la aplicarea unei pedepse ci implică şi luarea unor măsuri de prevenire a săvârşirii unor fapte antisociale.

Instituţia suspendării condiţionate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptată la realitatea socială concretă.

În contextul în care au fost sesizate de către penalişti -

atât în doctrină cât şi în practică - inconvenientele efectelor pedepselor privative de libertate de scurtă durată aplicate infractorilor primari sau de ocazie, s-a ajuns la concluzia necesităţii înlocuirii pedepselor privative de libertate aplicate acestor infractori cu pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată condiţionat.

După unele date s-a încercat a se dovedi că instituţia suspendării condiţionate a fost cunoscută şi practicată încă din Evul Mediul. Astfel, diferite pasaje din scrierile lui Bartolus au fost interpretate în sensul că tribunalele ecleziastice incheiau deseori cu inculpaţii care le implorau milă un fel de pact confonn căruia inculpaţii erau iertaţi de pedepsele temporare spirituale, cu condiţia să nu recadă în aceeaşi vină, iar daca săvârşeau noi infracţiuni, pedepsele iertate condiţionat trebuiau executate.

Instituţia premergătoare suspendării condiţionate a fost aceea a graţierii condiţionate, care se acorda de obicei sub condiţia unei bune conduite din partea condamnatului sau, si sub aceea a reparării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infractiunii.

Această modalitate a graţierii condiţionate a fost preconizată în anul 1847 de către Bonneville de Marsangy iar, prima condiţie avea un caracter rezolutor fiind impusă pentru un anumit termen de încercare şi în cazul în care conduita condamnatului era necorespunzătoare, beneficiul graţierii era revocat şi cel condamnat trebuia să execute pedeapsa .

Cea de-a doua condiţie avea un caracter suspensiv cand înlăturarea executarii pedepsei trebuia precedată de repararea prejudiciului, sau efect rezolutor când înlăturarea executarii pedepsei avea loc imediat cu obligaţia de reparare ulterioara a prejudiciului.

Având ca scop primordial scăderea ratei infracţionalitatii instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost adoptată de legislaţia penală a mai multor state, inclusiv de catre ţara noastră.

CAPITOLUL I

NATURA JURIDICĂ A SUSPENDĂRII CONDIŢIONATE A EXECUTĂRII PEDEPSEI

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instituţie de drept penal, constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată prin însăşi hotărârea de condamnare, de a suspenda condiţionat pe o anumită perioadă de timp, denumită termen de încercare, executarea pedepsei, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii prevăzute de art.8l Cod penal.

Dacă în cursul termenului de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune, conform art.83 Cod penal, suspendarea condiţionată se va revoca şi pedeapsa care a fost suspendă se va executa alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat nu mai săvârşeşte vreo infracţiune cu intenţie, va fi reabilitat de drept conform art.86 Cod penal.

Cu privire la natura juridică a suspenării condiţionate, în literatura juridică au fost exprimate mai multe opinii.

Opinia predominantă este aceea conform căreia suspendarea condiţionată a executarii pedepsei este un mijloc de individualizare a pedepsei. Astfel,

suspendarea condiţionată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanţei de judecată posibilitatea că pe langă stabilirea cuantumului pedepsei să se pronunţe asupra modului de exeeutare. Instanţa judecătorească, va delibera cu privire la existenta faptei şi a vinovatului, va stabili şi pedeapsa ce urmează să fie aplicată, inclusiv modalitatea de executare a acesteia, iar dacă apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.8l Cod penal, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare.

__________________________________

G.Antoniu, C Bulai, Gh. Chivulescu, Dicţionar Juridic penal, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1976;

Ştefan Danes, Vasile Papadopol, Individualizarea judiciara a pedepselor, Editura Ştiinţificş şi Enciclopedicş, Bucureşti, 1985.

Pe durata termenului de încercare cel condamnat trebuie să aiba o conduită corespunzatoare şi să evite săvârşirea unei noi infracţiuni.

Amânarea executării pedepsei se poate dispune numai în cazurile prevăzute de art. 453 Cod procedură penală şi anume:

a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care il pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.