1. Definirea functionala si normativa a terorismului Nu poate exista justificare pentru terorism. Totusi,( ) prevenirea pe termen lung a terorismului trebuie sa includa o intelegere corespunzatoare a radacinilor sale sociale, economice, politice si religioase. Daca aceste probleme sunt tratate adecvat pot submina serios bazele sprijinului si recrutarii pentru retelele teroriste. Rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, nr.1258 / 24.09.2001 privind democratiile fata in fata cu terorismul, pct. 8
Natura volatila si profund subiectiva a complexului de elemente motivationale,caracteristice si actionale reunite sub conceptul abstract de "terorism" a condus numeroasele studii si cercetari dedicate domeniului la concluzia comuna ca acestui concept nu i se poate da o definitie satisfacatoare si utila din punct de vedere epistemic. Cu atat mai putin se poate vorbi de o definitie juridica exhaustiva a fenomenului, aplicabila direct in strategiile si tacticile de tratare a sa in mod unitar. In consecinta, in ceea ce priveste abordarile teoretice, singura cale de urmat este cea a unei delimitari conceptuale cat mai stricte a terorismului de numeroasele alte modalitati de exercitare a violentei, pe criterii de motivatie, metode si practici utilizate, actori implicati, finalitate, tinte predilecte. Pe latura juridica, un demers cu
adevarat eficient, cel putin in conjunctura institutionala si normativa actuala, presupune abordarea terorismului in termeni strict operationali, defalcat pe actiuni specifice, pe regiuni si arii culturale particulare. Pentru a fixa, totusi anumite repere in ceea ce priveste aria de cuprindere a
conceptului, vom considera terorismul drept
" amenintarea cu violenta sau folosirea violentei in scopuri politice de catre indivizi sau grupuri
de indivizi, indiferent daca actioneaza pro sau contra autoritatii guvernamentale existente, cand
aceste actiuni au intentia de a soca, intimida, sau consterna un grup-tinta mai larg decat victimele
imediate. Terorismul este relationat cu indivizi sau grupuri de indivizi, care urmaresc rasturnarea
regimurilor politice, corectarea unor deficiente sociale percepute de gruparile respective sau
erodarea ordinii politice internationale"
Aparent cuprinzatoare si clara, prezenta definitie (elaborata in 1980), asemeni sutelor ce au precedat-o sau i-au urmat, prezinta inevitabile lacune si generalizari, daca o supunem unei analize comparative sincronice si diacronice.
Mai intai ne vom referi la elementul principal comun celor doua fenomene. "In sens fundamental, prin violenta se intelege aducerea de prejudicii oamenilor prin ucidere, mutilare sau cauzare de suferinte. Acceptiunea cuvantului poate fi largita astfel incat sa acopere si amenintarea cu astfel de acte si sa cuprinda nu doar vatamarea fizica, ci si pe cea psihica"3. In cultura politica si juridica occidentala, orientata catre democratia liberala, violenta nu este de dorit, dar este legitimata, in anumite cazuri, pentru atingerea unor obiective politice:
- statul se foloseste in mod legitim de violenta pentru mentinerea ordinii sociale in
conditiile legii si ale democratiei;
- razvratirea violenta a populatiei este justificabila atunci cand se manifesta impotriva
tiraniei;
- razboaiele sunt legitime cand este vorba de apararea sigurantei nationale sau de
sustinerea anumitor principii de drept international.
Independent de legalitatea si legitimitatea cadrului in care este exercitata, violenta poate avea doua forme:
instrumentala - atunci cand este orientata rational spre atingerea unor obiective specifice, prin provocarea de daune inacceptabile sau prin efectul de descurajare - si
expresiva - ca forma de exprimare individuala sau colectiva, fiind un scop in sine, evaluabila prin prisma eroismului manifestat si nu dupa rezultatele efective obtinute prin ea.
Separarea celor doua categorii de practici si stabilirea anumitor diferente structurale este absolut necesara pentru fundamentarea teoretica a prezentului studiu intrucat ele sunt doua notiuni total diferite desi functioneaza dupa aceleasi principii.
Teroarea, definita generic, reprezinta o stare de teama extrema care inspaimanta, tulbura si paralizeaza ratiunea, reflexele si implicit actiunea coerenta. Terorizarea induce o asemenea teama colectiva prin practica amenintarii cu violenta sau prin folosirea demonstrativa a acesteia.
Terorismul reprezinta forma cea mai organizata de teroare - este o teroare sistematica*. Conform concluziilor specialistilor in stiinte politice, teroarea "este pur si simplu o tactica, o metoda violenta arbitrara ce poate fi la fel de bine folosita de un individ deranjat psihic [vezi cazul lunetistului ucigas din SUA] sau de un stat [vezi teroarea stalinista]. Terorismul, insa, este o forma distincta a actiunii politice moderne, destinata a ameninta capacitatea unu stat de aasigura securitatea membrilor sai" regimul totalitar care exercita teroarea de stat isi impune monopolul asupra mijloacelor de comunicare in masa, cenzurand orice mesaj care contravine intereselor regimului. Actorii terorismului se situeaza pe o pozitie total diferita, parazitand sau manipuland media asa cum vom incerca sa ilustram
in capitolul urmator. Din punct de vedere istoric, teroarea de stat a constituit adesea un antecedent sau chiar o cauza a recursului la violenta sub forma terorismului sub-statal, in modalitati specifice miscarilor revolutionare si de eliberare de sub dominatie straina. In acest sens, "orice act de violenta sau amenintare cu violenta impotriva unei persoane sau grup de persoane neangajate intr-un rol militar (paramilitar) cu scopul de a manipula politic populatia sau guvernul satisface definirea de act terorist"
Decizia Cadru pentru Combaterea Terorismului, adoptata de Consiliul Europei pe data
de 13 iunie 2002, nu contine o definitie anume a terorismului continand, in schimb, criteriile
de baza pentru caracterizarea delictelor teroriste. Acestea sunt acele acte care "pot prejudicia
in mod grav un stat sau o organizatie internationala atunci cand sunt comise cu scopul de a:
- intimida populatia,
- constrange in mod nejustificat un guvern sau o organizatie internationala sa infaptuiasca sau sa
se abtina de la infaptuirea oricarui act,
- destabiliza in mod serios sau distruge structurile politice, constitutionale, economice sau
sociale fundamentale ale unui stat sau organizatii internationale "
1. Decizia Cadru a Consiliului Europei pentru Combaterea Terorismului, in N. Ecobescu, N. Micu, I. Voicu,2003, 426
2. International Encyclopedia of Terrorism, 1997, 222
3. Grigore Geamanu, Drept international public, vol I, 1981
4.Dumitru Popescu, Drept international public, 1993
5.Boaz Ganor, 2001, 18
6.Marian Oprea; Schimbarea la fata a Israelului, in Lumea, nr. 2 / 2004, pag.1
7.G. Aradavoaice, G. Naghi, D. Nita, 2002, 45
8.Alex P. Schmidt si Albert I. Jongman in lucrarea Terorismul Politic, apud Boaz Ganor, 2001, 2
9.http://www.state.gov/sZciyrls/pgtrp1/2002/html/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
