Statutul juridic al persoanelor refugiate

INTRODUCERE

Lucrarea de față se intitulează Statutul juridic al persoanelor refugiate si abordează mai multe problemele ale dreptului internațional public.

Vom defini noțiunea de refugiat așa cum este precizată in textul Convenției de la Geneva din 1951 apoi vom analiza această noțiune și vom arăta cum a evoluat regimul internațional al refugiaților de-a lungul timpului.

Trebuie sa discutăm și cum i se recunoaște unei persoane statutul de refugiat.

Odată cu primirea statutului de refugiat sau cu depunerea cererii de azil acelei persoane i se vor acorda unele drepturi și i se va pretinde să respecte anumite reguli. Vom avea în vedere care sunt drepturile și obligațiile pe care le are o astfel de persoană în țara noastră.

Vom aminti de principiul nereturnării și câteva aspecte privind protecția drepturilor refugiaților in Europa.

În final vom prezenta câteva concluzii care ne vor ajuta să întelegem mai bine noțiunea de refugiat, care sunt implicațiile ce decurg din acest statut și ce atitudine ar trebui sa avem noi vizavi de aceste lucruri.

Noțiunea de refugiat

O persoană poate fi considerată refugiat în sensul Convenţiei din 1951, în cazul în care îndeplineşte criteriile conţinute de definiţie. Astfel, conform acesteia termenul de refugiat se poate aplica oricărei persoane care „în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalitaţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniei politice , se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau , datorită acestei temeri ,nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care , neavând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuită, ca urmare a acestor evenimente, nu poate , sau datorită acestor temeri, nu doreşte să se reîntoarcă”.(Convenţia din anul 1951 de la Geneva privind statutul refugiaţilor.)

Persoana care primeşte această denumire nu devine refugiat ca rezultat al recunoaşterii sale, ci este recunoscut fiindcă este un refugiat. Prin urmare, recunoaşterea statutului de refugiat nu îl face refugiat, ci îl declară ca atare. Aceasta va avea loc , în mod necesar anterior datei la care statutul de refugiat este declarat în mod normal.

Evoluţia regimului internaţional al refugiaţilor

Prima manifestare a acestei solidarităţi internaţionale şi-a făcut apariţia după primul război mondial, în efortul de a face faţa mişcărilor de masă legate în principal de : revoluţia din Rusia şi prabuşirea Imperiului Otoman.

În anii tulburi care au precedat izbucnirea celui de-al doilea război mondial au avut loc o serie de evenimente: Biroul Internaţional Nansen pentru Refugiaţi a fost creat, după decesul lui Nansen, în 1931, ca un organism autonom, sub autoritatea Ligii Natiunilor . Acesta se ocupa atât de acţiuni umanitare, cât şi într-ajutorare şi a fost desfiinţat către sfârşitul anului 1938. Tot în 1938 a fost creat şi Comitentul Interguvernamental pentru Refugiaţi, în urma unei conferinţe de la Evian cu privire la « problema emigrării involuntare » din Germania şi Austria . Activitatea acestui Comitet a fost extinsă în cursul celui de-al doilea război mondial asupra tuturor grupurilor de refugiaţi. A fost înlocuit în 1947 de către Organizaţia Internaţională a Refugiaţilor.