Sectiunea I. Pozitia juridica a cetatenilor romani A doua mare diviziune a persoanelor, in functie de cetatenie( status civitatis), imparte oamenii in cetateni( cives romani) si necetateni( latini si preregrini). Cetatenii romani erau singurii care beneficiau plenar de drepturile publice si private ( jus civile) ale cetatii, mai cu seama in epoca straveche si in cea veche a dreptului roman. Incetul cu incetul, insa, privilegiile juridice ce le erau conferite de calitatea de cetateni au fost recunoscute si strainilor, cu unele limitari si conditionari. - 1. Dobandirea si pierderea calitatii de cetatean roman a)Nasterea din parinti cetateni constituie cel mai important izvor al acestui statut. Daca unul dintre parinti era strain, copilul , in virtutea legii Minicia, era socotit strain ( peregrinus) si daca se nastea dintr-o relatie intamplatoare( vulgus conceptus) se bucura de calitatea de cetatean numai daca mama sa, in momentul nasterii, avea cetatenia romana. b) Prin fapte posterioare nasterii cetatenia putea fi dobandita ca urmare a eliberarilor din sclavie de catre proprietari, ei insisi cetateni romani, fie ca urmare a unei adoptiuni sau gratie unei concedari a acestei calitati din partea conducerii statale. Pierderea cetateniei intervenea in cazuri expres prevazute de lege: a) Pierderea libertatii( de ex., prin vanzarea cetateanului insolvabil ca sclav), b) Exilul voluntar sau fortat, c) Condamnarea la pedepse infamante, cum ar fi munca silnica in mina, lupta cu fiarele in arena , d) Comiterea infractiunii de capitulare sau trecere la dusman. - 2. Drepturile si obligatiile cetatenilor romani Cetateanul roman se bucura de o deplina capacitate juridica atat in domeniul dreptului public, cat in acela al dreptului privat. Avea drept de vot in adunarile populare( jus suffragii), de a fi ales magistrat( jus honorum), de a sluji la oaste( jus militiae) si de a participa la exercitarea cultului public. In domeniul dreptului privat are dreptul de a se casatori dupa legea romana( jus conubii), de a dobandi si transmite proprietatea, de a deveni debitor si creditor( jus comercii) si, ca o consecinta a acestui drept, de a intenta o actiune in justitie. Ceea ce individualizeaza in mod public pe cetateanul roman este numele sau. Acesta cuprindea un prenume( ex. Marcus), denumirea de familie( ex. Tullius) si o porecla( ex. Cicero), la care obisnuia sa se adauge numele tatalui, la genitiv, urmat de cuvantul filius( Marci filius), precum si tribul din care respectivul cetatean facea parte. Astfel, numele marelui Cicero era: Marcus Tullius, Marci filius, Cornelia tribu, Cicero.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
