Statul și Dreptul în Dacia Romană

Cuprins referat Cum descarc?

1. RADACINILE DACO-ROMANE ALE STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC
2. STATUL SI DREPTUL IN DACIA ROMANA
3. TABLITELE CERATE DIN TRANSILVANIA (TRIPTICELE)
4. PROCESUL DE ROMANIZARE IN DACIA - FUNDAMENT AL ETNOGENEZEI ROMANESTI

Extras din referat Cum descarc?

1. RADACINILE DACO-ROMANE ALE STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC
Stramosii nostri, geto-dacii, dupa cum afirma parintele istoriei Herodot, apartinea etniei tracilor, iar tracii erau etnia cea mai numeroasa dupa cea indiana si daca nu s-ar fi lasat antrenati in lupte interne ar fi fost de neinfrant.
Aria de extindere a acestei etnii ajungea, in nord, pana la mlastinile Pripetului (in Polonia de astazi), in sud, pana la Marea Egee, in vest, pana la Dunarea panonica (in Ungaria de astazi), iar in est pana la fluviul Bug.
In epoca prestatala - inainte de secolul I i. e. n. - geto-dacii erau un popor statornic, care promova pe scara larga culturile agricole (ex - lanurile nesfarsite de grau), inaltau constructii civile si publice de mari proportii, dispuneau de armate puternice bine echipate; de asemenea, productia de marfuri si economia de schimb au cunoscut o dezvoltare nemaiintalnita la alte popoare trace de atunci. Conducerea politica era exercitata prin forme fara caracter statal, in sistemul democratiei militare, sistem caracterizat prin faptul ca toate hotararile cu privire la destinul comunitatii erau adoptate de poporul inarmat. 
Totusi, sunt unele indicii din care rezulta ca atunci, in special dupa secolul al IV-lea i. e. n., apar primii germeni ai organizarii statelor, caci se observa autoritatea pe care o exercitau regii geti asupra poporului, cum ar fi cazul lui Dromihete.
In aceasta perioada, viata sociala a fost reglementata prin norme fara caracter juridic (obiceiuri nejuridice), pentru ca aceste norme nu erau impuse printr-un aparat de constrangere, ci erau respectate de buna-voie. Izvoarele istorice ne-au transmis informatii cu privire la obiceiurile practicate in viata de familie, stapanirea bunurilor, incheierea conventiilor, solutionarea litigiilor. Multe dintre aceste obiceiuri vor fi ulterior regasite intr-o noua forma in Evul Mediu romanesc, fenomen de natura a confirma continuitatea romanilor.
In virtutea acestor obiceiuri fara caracter juridic ale geto-dacilor, asa cum ne arata Herodot, la moartea sefului de familie fiii de familie aveau dreptul sa ceara iesirea din indiviziune. De aici rezulta ca in epoca prestatala aparuse stapanirea individuala asupra bunurilor, ca o prima etapa in procesul formarii proprietatii private. 
Alte izvoare vorbesc despre conventiile dintre parti, imbracate in forma juramintelor religioase. Herodot este cel care ne relateaza modul de incheiere a conventiilor, in virtutea unui ritual extrem de complicat. Astfel partile turnau vin intr-un vas de lut, se crestau cu un cutit si picurau din sangele lor in acel vin, muiau apoi armele lor in acel vin (o barda, o sulita, sagetile), rosteau juraminte religioase, dupa care beau vinul din vasul de lut.
In urma cuceririi Daciei de catre romani, nu toate teritoriile locuite de catre daci au fost incluse in provincia romana Dacia, ci doar o parte dintre acestea. Astfel, zona transilvana dintre Olt si Carpati, Muntenia de astazi, sudul Moldovei erau si ele teritorii supuse romanilor, dar nu fusesera incluse in Dacia Traiana, ci in provincia Moesia Inferior. De aceea, nu trebuie sa ne surprinda faptul ca au fost romanizati si geto-dacii ce nu se aflau in provincia Dacia, pentru ca si ei se aflau sub stapanire romana. 
2. STATUL SI DREPTUL IN DACIA ROMANA
Conflictul dintre daci si romani s-a declansat inca de la inceputul secolului I e. n. si a ajuns la apogeu in perioada cuprinsa intre anii 85 si 106 e. n. Perioada de apogeu cunoaste doua perioade: 85-89 e. n. si 101-106 e. n.
Dupa razboaiele incepute in anul 85 e. n. , s-a incheiat un tratat de pace in anul 89 e. n. intre romani, reprezentati de imparatul Domitian, si geto-daci, reprezentati de Diegis, fratele lui Decebal. Conform dispozitiilor acestui tratat, Dacia a devenit un stat clientelar, deoarece prin clauzele tratatului dacii le permiteau romanilor sa construiasca fortificatii in nordul Dunarii si sa traverseze teritoriul statului geto-dac spre nord-vest, in vederea luptelor cu quazii si marcomanii. In schimb, romanii se obligau a plati dacilor subsidii anuale, sa le dea ajutoare in mesteri constructori si tehnica de constructie.

Fisiere in arhiva (1):

 Statul si Dreptul in Dacia Romana.docx

Bibliografie

- ANDREI RADULESCU - "Originalitatea dreptului roman", Editura Politica, Bucuresti, 1933
- EMIL CERNEA, EMIL MOLCUT - "Istoria statului si dreptului romanesc", Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2003
- Prof. Univ. Dr. VLADIMIR HANGA - "Istoria dreptului romanesc", Vol. 1, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1980
- GEORGE FOTINO - "Pagini din istoria dreptului romanesc", Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1972
- Prof. Dr. PAUL GOGEANU - "Istoria dreptului romanesc", Universitatea din Bucuresti, Bucuresti, 1986
- LIVIU P. MARCU - "Istoria dreptului romanesc", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
- Dr. MANUEL GUTAN - "Istoria dreptului romanesc", Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 2004
- R. W. SETON-WATSON - ,,O istorie a romanilor. Din perioada romana pana la desavarsirea unitatii nationale", Editura Istros, Braila, 2009 
(url: http://books.google.ro/books?id=Ygo76K_NAjkC&pg=PA3&lpg=PA3&dq=Concilium+trium+Daciarum&source=bl&ots=rK0Jpr_pEX&sig=waaj6Ms2CxSfOmH0kLLHZuJT464&hl=ro&sa=X&ei=HCDrUNn6M9DBswblzIGoBg&ved=0CCUQ6AEwAQ#v=onepage&q=Concilium%20trium%20Daciarum&f=false)