Statul și administrația publică în societatea modernă - Normă juridică

NOTIUNE

Norma juridica poate fi definita ca fiind rezultatul procedeelor tehnicilor legislative pentru a concretiza principiile politicii legislative. Insa pentru a putea o defini concret ,trebuie mai intai sa vedem care sunt particularitatile si trasaturile sale esentiale.

TRASATURI

1. Norma juridica are un caracter general si impersonal. Acesta se deduce din faptul ca normele juridice sunt un standard de conduita care se aplica în mod egal și continuu tuturor, fara a se intelege ca toate normele juridice sunt aplicabile in mod egal tuturor subiectilor legali. Faptul ca norma este generala nu implica faptul ca ea se adreseaza intotdeauna tuturor subiectilor. Pentru anumite categorii de subiecti sau titulari, acesta poate formula reguli diferite de standardul general, fara ca acest lucru sa-i afecteze caracterul general si impersonal.

2. Norma juridica are un caracter tipic. Derivat din caracterul general al normei este rezultat caracterul tipic, cel care traseaza un tipat tipic de conduita. Caracterul tipic al normei juridice este de a impune societatii un model, nu indivizilor.

3. Norma juridica implica un caracter intersubiectiv. Norma juridica reprezinta un model abstract de coordonare intre subiecti pentru a obtine cea mai mare libertate in relatii, prin restrictii, prin indeplinirea indatoririlor.

4. Norma juridica este publica. Pentru ca aceasta sa poata fi respectata ea trebuie sa fie adusa la cunostinta cetatenilor.

5. Norma juridica este obligatorie. Norma juridica nu poate fi lasata liberului arbitru al subiectului legal, iar statul o va pune in aplicare atunci cand este necesar.

DEFINITIA NORMEI JURIDICE

Norma juridica (regula de drept) este celula de baza a dreptului, o regula generala si obligatorie de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constrangere.

STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Structura normei juridice poate fi privita din doua perspective , una interna, alcatuirea logica a normei, si una exterioara, modul de exprimare a elementelor logice ale normei in cadrul ordinii juridice. În primul caz, vorbim de structura logico-juridica a normei, in al doilea, de structura sa tehnico-legislativa.

STRUCTURA LOGICA A NORMEI JURIDICE

Elementele structurii logice sunt ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

Ipoteza face parte din norma juridica, care specifică conditiile si imprejurarile aplicabile si tipurile de subiecti juridici carora norma li se adreseaza.

Dispozitia este miezul normei juridice si determina comportamentul care trebuie urmat in prezenta starii descrise de ipoteza, cuprinzand drepturile si obligatiile subiectilor.

Sanctiunea face parte din norma juridica, care determina consecintele nerespectarii dispozitiei corespunzatoare în circumstantele determinate de ipoteza si posibilele masuri pe care autoritatea competenta le poate lua impotriva subiectului de drept care incalca normele.

STRUCTURA TEHNICO LEGISLATIVA A NORMEI

Ipoteza, dispozitia si sanctiunea alcatuiesc partea statica, interna si stabila a normei juridice, chiar daca nu intotdeauna sunt formulate expres. Nu toate normele juridice cuprind aceste trei elemente. Uneori acestea se deduc din continutul intregului act normativ sau din continutul mai multor norme de drept.