Stabilirea și Lichidarea Daunelor în Contractul de Transport de Marfuri

1.Consideraţii preliminare

Prezentul articol are ca izvor principal Regulamentul privind recepţia, expediţia şi primirea mărfurilor, precum şi stabilirea răspunderii expeditorului, cărăusului şi destinatarului, în circulaţia mărfurilor între organizaţiile socialiste(persoanele juridice), regulament aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959 şi aplicabil la toate felurile de transport.

Potrivit prevederilor acestui regulament, pentru pagubele efectiv suferite de o organizaţie socialistă(persoană juridică) expeditoare, prin pierderea sau avarierea mărfurilor încredinţate transportatorului, i se acordă o despăgubire integrală dacă pierderea sau avarierea s-a datorat culpei întreprinderii de transport. Această despăgubire are un caracter compensator, evaluarea trebuind să reprezinte echivalentul prejudiciului real suferit. Astfel de ex. dacă din culpa organizaţiei de transport auto, reprezentaţia teatrală programată într-o localitate nu a putut avea loc, întreprinderea de spectacole reclamată are dreptul la despăgubirea echivalentă contravalorii biletelor vândute.

De asemenea sumele acordate în caz de pierderea sau avarierea mărfurilor sunt pasibile de penalităţi de întârziere. Legiuitorul adoptând pentru toate felurile de transport regula care ia în considerare valoarea reală a prejudiciului, indiferent de câştigul nerealizat.

Clienţilor persoane fizice urmează a li se aplica fie prevederile regulamentului de transport pe C.F.R., fie dreptul comun în situaţia utilizării altor mijloace de cărăuşie pentru care nu există reglementări speciale.

Despăgubirile datorate de întreprinderea de transport se exprimă întotdeauna prin echivalent bănesc. De asemenea, în caz de avarie , întrepriderea de transport nu poate fi obligată la repararea mărfurilor avariate. Astfel, deşi principiile răspunderii contractuale prevăd o executare în natură de câte ori aceasta este posibilă, întreprinderea de transport nu poate fi obligată la această modalitate de reparare a prejudiciului.

2. Despăgubirile acordate pentru pierderea mărfurilor

Pierderea totală sau parţială se stabileşte în raport de cifra menţionată în documentul de transport întocmit la predare, potrivit prevederilor stabilite în regulament.

Organizaţia expeditoare este obligată să ataşeze la documentele de transport şi actele de livrare. Pentru livrările de mărfuri dintre întreprinderile de stat se aplică preţul cu ridicata al industriei, care se formează prin reducerea rabatului comercial din preţul de vânzare cu amănuntul. Dacă nu există preţ de vânzare cu amânuntul se aplică preţul cu ridicata stabilit ca atare. Astfel fiind, pentru ca despăgubirile datorate de întreprinderea de transport pentru pierderile suferite de o organizaţie socialistă(persoană juridică) să reprezinte dauna efectivă, ele urmează a fi calculate la preţul cu ridicata al industriei, fără rabat comercial sau alte beneficii. Chiar dacă în factură s-a trecut preţul cu amănuntul, acesta nu poate influenţa calculul despăgubirii, care se va efectua la preţul cu ridicata al industriei.

Alegând preţul din factură, adică preţul la care expeditorul a vândut mărfurile destinatarului, s-a avut în vedere că în aceste cazuri evaluarea pagubelor să fie raportată la data expedierii mărfurilor, orice modificare ulterioară a preţurilor fiind fără eficienţă.

Cât priveşte preţurile care se iau în considerare în lipsa facturii, întrucât evaluarea pagubei se face la locul de destinaţie, adică acolo unde obligaţia a rămas neexecutată, va trebui să se aibă în vedere preţul oficial de la data sosirii mărfurilor, o eventuală modificare a preţurilor intervenită după predarea mărfurilor urmând a avea consecinţe asupra cuantumului despăgubirii. Când nu există nici facturi nici preţ oficial, fixat prin acte de dispoziţie ale organelor competente, despăgubirea se evaluează după preţul curent al produselor, practicat la locul şi la timpul predării. Autorul consideră că acest criteriu de calcul, în practică nu-şi poate găsi aplicare.

La evaluarea mărfurilor se va avea în vedere, dacă este cazul, gradul de uzură al mărfurilor. Acesta trebuie considerat acela menţionat în documentul de transport, dacă nu, se stabileşte prin expertiză. Când nu se face nici o dovadă în acest sens, este cazul ca pierderea să se calculeze la starea normală a mărfii.