Spălarea Banilor Murdari

Termenul de spalare a banilor a început sa fie folosit în anii 1920 când Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii în Chicago pentru a-si spala „banii murdari”.

În zilele noastre, acestui scop îi folosesc restaurantele fast-food, cazinourile si societatile comerciale ce au la baza numerarul.

Spalarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii.

Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala.

În cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spalare a banilor includ tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si atractive pentru institutiile financiare legale. Spalarea banilor orienteaza banii dintr-o economie ilegala si îi plaseaza în investitii binevenite în economia legala.

Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite si convertirea lor în bani, în scopul de a le ascunde provenienta.

Capitolul I. Etapele procesului de spalare a banilor

Nu exista o singura metoda de spalare a banilor. Metodele pot varia de la cumpararea si vinderea unui obiect de lux (de ex. o masina sau o bijuterie) pâna la trecerea banilor printr-o retea complexa, internationala, de afaceri legale si companii „scoica" (companii care exista în primul rând numai ca entitati legale fara sa desfasoare activitati de afaceri sau comerciale). Initial, în cazul traficului de droguri sau altor infractiuni cum ar fi contrabanda, furtul, santajul etc., fondurile rezultate iau în mod curent forma banilor lichizi care trebuie sa intre printr-o metoda oarecare în sistemul financiar.

Procesul de spalare a banilor are trei faze: plasare, stratificare si integrare sau, altfel spus, prespalare (convertirea banilor murdari în bani curati); spalarea principala (conversia banilor în intrari contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obtine profit).

Plasarea presupune deplasarea fizica a profiturilor în numerar, necesara pentru evitarea controlului de catre organele legii; reprezinta „scaparea", la propriu, de numerar si îndepartarea fizica a veniturilor initiale derivate din activitatea ilegala. Este cea mai vulnerabila etapa a spalarii banilor deoarece implica colectarea si manevrarea unei mari cantitati de numerar.

Stratificarea este procesul de miscare a fondurilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de tranzactii financiare proiectate pentru a însela organele de control si pentru a asigura anonimatul.

Integrarea reprezinta miscarea fondurilor astfel spalate prin intermediul organizatiilor legale; furnizarea unei legalitati aparente bogatiei acumulate în mod criminal.

Daca procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor aseza rezultatele spalarii la loc în economie în asa fel încât ele vor reintra în sistemul financiar aparând ca fonduri normale si „curate" de afaceri.

În cadrul procesului de spalare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de catre cel care spala banii si în consecinta usor de recunoscut, respectiv:

- intrarea numerarului în sistemul financiar;

- trecerea numerarului peste frontiere;

- transferurile în cadrul si dinspre sistemul financiar.

Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizeaza prin:

- fragmentarea operatiunilor în numerar în scopul evitarii raportarii tranzactiei prin divizarea operatiunilor sub nivelul minim de raportare;

- folosirea inadecvata a listelor de exceptii prin care unele categorii de operatii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unitatilor financiare respective);