Soluționarea alternativă a conflictelor prin mediere - referat

Extras din referat Cum descarc?

In general, teoria solutionarii litigiilor, si mai ales a managementului acestora, porneste de la definirea si circumscrierea ideii de conflict.
Conflictul apare ca o situatie in care interesele mai multor persoane se opun in asa fel incat este imposibil ca toate aceste interese sa fie satisfacute. Dupa cum exista una sau mai multe parti, conflictele pot fi de mai multe feluri, sunt evidente sau sunt ascunse si, de asemenea, pot avea diferite stadii.
In vederea solutionarii si a unei gestionari eficiente a conflictelor, rezultand din relatiile contractuale aparute intre diverse persoane sau societati comerciale, au fost emise mai multe teorii si s-au gasit de-a lungul anilor mai multe solutii pentru acestea, in functie de gravitatea lor si de interesele implicate.
In principiu, in fata unui conflict aparut intre diferite parti, se pot avea in vedere trei mari posibilitati de a trata cu acesta: ignorarea lui, uzul fortei sau al oricarei alte metode coercitive sau o tratare procedurala a acestui conflict ghidata fie de interesele partilor, fie de principiile de drept aplicabile. Tratarea procedurala a conflictului presupune negocieri directe intre parti, implicarea unei a treia parti ca mediator si in final, solutionarea acesteia pe calea arbitrajului sau a procesului obisnuit in fata instantelor de drept comun.
In lucrarea de fata ne propunem sa abordam solutionarea alternativa a unui conflict, prin negociere, mediere si arbitraj.
Conflictul presupus: In urma unui accident rutier, inspectorul de daune al firmei asiguratoare intocmeste Fisa de Constatare a daunelor masinii accidentate. In service-ul auto unde se prezinta clientul, seful de atelier intocmeste Devizul de lucrari de reparatii. Se dovedeste ca acesta are o valoare mult mai mare decat valoarea de despagubire calculata de catre firma asiguratoare. Iata deci un conflict aparut intre cele doua societati comerciale: Firma de asigurari si Service-ul auto.
In principiu, succesiunea procedurala in solutionarea unui conflict ce se iveste intre partile unui raport juridic comercial presupune, in mod logic, negocieri directe intre parti, apoi implicarea unei a treia parti in calitate de conciliator sau mediator si numai in final, daca nici aceasta metoda nu conduce la un rezultat satisfacator pentru partile implicate in conflict, solutionarea acestuia pe calea arbitrajului sau a procedurii civile comune in fata instantelor judecatoresti statale. Din experienta practicienilor, aceste modalitati de solutionare alternative, utilizate cu precadere pentru a da rezultate optime in fazele initiale ale declansarii unui litigiu, au condus adesea eficient la rezolvarea conflictelor fara a mai fi necesara apelarea la proceduri jurisdictionale, fie ele in fata instantelor de drept comun sau in fata unor instante arbitrale.
Negocierea este procedura prin care partile implicate conlucreaza pentru a gasi o solutie mutual acceptata la o problema. In acest caz nu exista o a treia persoana care sa impuna o solutie partilor. Atat Firma de asigurari, cat si Service-ul auto, doresc sa ajunga la o intelegere si incearca sa stabileasca un acord bilateral, sa ia o decizie comuna. Acest lucru presupune ca fiecare din parti trebuie sa primeasca sau sa dea ceva.
Inspectorul de daune al firmei asiguratoare vine la fata locului, in service-ul auto, incercand impreuna cu seful de atelier sa gaseasca o solutie convenabila ambelor parti.
In orice negociere exista trei tipuri de interdependente:
o interdependenta participantilor - trebuie sa fie cel putin doi pentru a negocia (persoane, organizatii);
o interdependenta rezultatului - ambele parti trebuie sa se implice in obtinerea unui rezultat, astfel devenind reciproc dependente de obtinerea acelui rezultat;
o interdependenta informatiilor - cele doua parti depind fiecare de informatiile detinute de cealalta parte. Negociatorii pot sa impartaseasca informatiile pe care le detin, dar si preferintele, dorintele, asteptarile sau fiecare poate sa deduca ce doreste celalalt de la el in timpul negocierii, cu conditia sa existe deschidere, onestitate si incredere reciproca.
In orice negociere exista elemente de cooperare si de competitie. Frecvent apar situatii in care motivele de cooperare si de competitie se suprapun, actioneaza simultan din dorinta de a se ajunge cat mai repede la o rezolvare.
Intr-o negociere fiecare din negociatori trebuie sa aiba in vedere nu numai ce-l intereseaza pentru perioada imediat urmatoare, ci si ce este important pentru eficienta grupului, a organizatiei, pentru relatiile cu ceilalti membri ai grupului si sa aiba in vedere si alte posibile rezultate viitoare (o mai stransa colaborare intre Firma de asigurari si Service-ul auto).
In timpul negocierii apar si se cer a fi respectate anumite norme contractuale, care sunt reguli de baza pentru negociere:
o norma reciprocitatii - un negociator ar trebui sa ii ofere aceleasi beneficii sau sa cauzeze aceleasi probleme celuilalt negociator;
o norma echitatii - beneficiile primite sau costurile estimate de negociatoriar trebui sa fie egale.
Negocierile au dimensiuni temporale importante, deoarece exista un inceput, o parte mediana si un sfarsit al negocierii.
Exista o dilema a scopului. Acordul trebuie sa convina ambelor parti; trebuie sa se propuna o decizie rezonabila, care sa nu implice preluarea de unul dintre negociatori a celei mai importante parti. Fiecare dintre negociatori trebuie sa decida in timpul negocierii care este rezultatul rezonabil pentru fiecare parte.
In procesul negocierii este, de asemenea, important sa fie luat in calcul stilul si cultura partenerului cu care se negociaza.

Fisiere in arhiva (1):

 Solutionarea Alternativa a Conflictelor prin Mediere - Referat.doc