Sisteme de asigurare a ordinii publice în Statele Uniunii Europene

Drepturile omului sunt acele libertăţi, imunităţi şi beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane, pe care orice fiinţă umană este îndeptăţită să le pretindă de la societatea în care trăieşte.

Libertăţile şi imunităţile se referă la protecţia împotriva intervenţiei autorităţilor publice în sfera pivată.

Ele presupun, în acelaşi timp, garanţii în sensul acţiunii pozitive a statului în scopul realizării unor drepturi de natură economică, socială şi culturală, şi nu în ultimul rând, protejează întreaga sferă a drepturilor negative şi pozitive.

Scopul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului este recunoaşterea şi aplicarea universală şi efectivă a drepturilor pe care ea le enunţă, iar scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii săi prin apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Libertatea de circulaţie a persoanelor

Prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului nu se face diferenţe între cetăţenii Uniunii, astfel că în art. 15 se stabileşte ca orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o funcţie aleasă sau acceptată în mod liber, orice cetăţean al uniunii are libertatea de a-si căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stablii sau de a prestata servicii în orice stat membru.

Resortisanţii ţărilor membre care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii echivalente de care beneficiază cetăţenii statelor membre.

Acordul Schengen

Cea mai importantă etapă în evoluţia spre o piaţă internă reală, în care să nu mai existe obstacole în calea liberei circulaţii a persoanelor, este reprezentată de încheierea celor două acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) şi Convenţia de Implementare Schengen (semnată la 19 iunie 1990 şi intrată în vigoare la 26 martie 1995). În prezent Convenţia este semnată de 13 state membre; Irlanda şi Marea Britanie nu sunt membre ale Convenţiei, dar au avut posibilitatea să opteze pentru aplicarea anumitor părţi ale corpului de legislaţie Schengen. Din momentul aplicării Convenţiei pentru Italia şi Austria (1 aprilie 1998), au fost eliminate controalele la frontierele interne ale tuturor statelor semnatare, cu excepţia Greciei. În plus, Islanda şi Norvegia (membre ale Uniunii Paşapoartelor Nordice) au statut de membrii de asociaţii.