Separația Puterilor în Stat

Extras din referat Cum descarc?

Separatia puterilor este principiul esential care guverneaza intr-un stat de drept intreaga organizare politica, relatiile dintre puterea politica si cetateni, raporturile dintre diferite puteri ale statului . "Dogma" fundamentala a democratiei actuale, acest principiu se regaseste, in mod expres sau implicit, in arhitectura juridica a majoritatii consitutiilor contemporane. "Nucleul dur al ideii separatiei puterilor rezida in vointa de a nu lasa omul, privit ca fiinta libera, expus unei concentrari coplesitoare a puterii." In esenta sa, separatia puterilor in stat presupune "atribuirea diferitelor functii ale statului unor organe distincte si independente unul fata de altul." 
Lucrarea de fata se prezinta intr-o maniera oarecum eclectica, incercand in numarul redus de pagini, pe langa enuntarea si definirea conceptului in sine, o trecere in revista (pe cat posibil de succint) a "istoriei" sale, punctand la fel de expeditiv momentul "legiferarii" sale ca si consecintele aplicarii sale contructia regimurilor politice democratice. In finalul textul ne-am oprit asupra consacrarii principiului in Constitia Romaniei, incercand o analiza asupra aplicarii sale in cazul textului fundamental revizuit in 2003.
Separatia puterilor in stat a capatat o forma coerenta treptat, dezvoltandu-se intr-o simbioza cu ideea democratica, cu rol decisiv in promovarea sistemului reprezentativ, in sensul valorificarii relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul, natiunea) si organizarea statala a puterii politice, in cautarea, in chiar organizarea statala si functionarea puterii, a garantiilor exercitarii drepturilor omului si cetateanului. 
Majoritatea covarsitoare a lucrarilor de specialitate incude in paginile lor o sectiune dedicata originii conceptului si teoretizarilor primare. Nu vom starui asupra celor scrise de Locke sau Montesquieu (printre altii), dar consideram necesara o trecere in revista a ideilor de sorginte iluminista, pentru a surprinde evolutia spre acceptiunea contemporana a conceptului.
Asemeni altor principii fundamentale in functiunarea statelor, si cel al separatiei puterilor isi are - se pare - radacini in Politica lui Aristotel. Filozoful antichitatii grecesti considera necesara existenta "in toate constitutiile" a trei elemente" "una din aceste trei parti este aceea care delibereaza cu privire la problemele comune, a doua este aceea care are drept obiect magistratura...; a treia este aceea care distribuie justitia." 
Cel care a dat prima forma doctrinara conceptului, subliniind importanta unei separari a puterilor statului pentru garantarea libertatii individuale, este filozoful englez John Locke, in scriera sa Essay on Civil Government. Ideile britanicului au servit ca sursa de inspiratie pentru Montesquieu, si a sa lucrare De l'Esprit des lois, in care a reluat si adancit problema separatiei puterilor in stat.
Iluministul francez considera ca in orice stat exista trei puteri distincte: legislativa, executiva si judecatoreasca; notiunea de "puteri" fiind utilizata in acest context pentru a desemna activitatile fundamentale ale statului. Acestea trebuiau atribuite unor organe separate si independente unele de altele. "Orice om care are o putere este inclinat sa abuzeze de ea" - afirma Montesquieu; motiv pentru care este necesar a se gasi un mijloc pentru a stavili aceasta tendinta a naturii umane. "Pentru ca sa nu se poata abuza de putere, trebuie ca, prin asezarea lucrurilor, puterea sa opreasca puterea", astfel incat una sa se opuna celeilalte, creandu-se in locul unei forte unice, un echilibru de forte. Prin faptul ca suveranitatea se exercita de mai multe organe, care au acelasi interes ca atributiile lor sa nu fie incalcate de celelalte organe ale statului, se asigura aplicarea stricta a legilor si respectul libertatilor individuale. 
Desi puterile sunt egale prin autoritatea de care dispun in interiorul statului, Montesquieu a stabilit o "ierarhie" a acestora. Astfel puterea legislativa este cea care detine legitimitatea direct de la poporul suveran, prin urmare prima intre cele trei, executivul nu este altceva decat o putere derivata, iar autoritatea judiciara este "neutra" (in franceza "nulle") .

Fisiere in arhiva (1):

 Separatia Puterilor in Stat.docx

Bibliografie

- Balan, Marius, Consideratii privind principiul separatiei puterilor in stat, in "Analele Stiintifice ale Universitatii <<Al. I. Cuza>> Iasi. Stiinte Juridice", Tomul LIV, 2008, p. 5-26.
- Calinoiu, Constanta, Duculescu, Victor, Drept constitutional si institutii politice, ed. a 4-a, revazuta si completata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2008.
- Draganu, Tudor, Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, vol. 1, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000.
- Ionescu, Cristian, Tratat de drept constitutional comparat, ed. a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008.
- Muraru, Ioan, Tanasescu, Simina, Drept constitutional si institutii politice, ed. a 9-a, revazuta si completata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001.
- Nedelcu, Iulian, Consideratii referitoare la puterile statului prin prisma principiului separatiei si echilibrului acestora, in "Revista de Stiinte Juridice", nr. 3, 2009, p. 73-75.
- Pirvulescu, Cristian, Politici si institutii politice, ed. a 2-a, revizuita, Editura Trei, Bucuresti, 2002.
- Constitutia Romaniei, actualizata si republicata in Monitorul oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003.