România - Sistem Semi-Presidential Atenuat

In ultima perioada numeroase voci care sustineau ideea potrivit careia sistemul politic si social romanesc s-ar centra mai bine pe o republica semiprezidentiala sau pe o republica parlamentara. Sistemul parlamentar este cel care astazi controleaza cel mai bine si mai eficient activitatea guvernelor, permitandu-si sa le inlocuiasca atunci cand comit greseli si chiar sa traga la raspundere pe seful statului, in cadrul unei proceduri care comporta o serie de etape si garantii. Forta sistemului parlamentar consta in principiul suveranitatii nationale, in ideea ca Parlamentul reprezinta interesele poporului. Regimul parlamentar prezinta doua trasaturi principale, si anume: puterea executiva este colegiala, luand forma unui cabinet sau unui consiliu de ministri, iar minstrii sunt si membri ai parlamentului; seful guvernului si cabinetul pot fi eliberati printr-un vot de neincredere din partea Parlamentului. Daca ne referim si la sistemul semiprezidential, putem spune ca acest sistem pastreaza alegerea directa a presedintelui de popor si desi nu este si seful guvernului, presedintele tarii poate prezida lucrarile executivului, poate sesiza Curtea Constitutionala si are drept de veto legislativ. Sistemul semiprezidetial imagineaza o cale de mijloc, in care presedintele ales de popor devine arbitru intre puterile statului, dar nu are dreptul de initiativa legislativa, insa poate opri adoptarea unor proiecte de legi, prin exercitarea dreptului de veto si sa dispuna trimiterea lor pentru o noua dezbatere. Exempul clasic al sistemului semiprezidential il constituie Franta, consacrat de Constitutia de la 1958. Diferentele dintre modelul de semiprezidentialism al Frantei si cel al Romaniei sunt ca, în sistemul francez, presedintele dispune de dreptul de a lua masuri exceptionale cand institutiile republicii, independenta natiunii, integritatea teritoriala sau executia angajamentelor internationale sunt amenintate intr-un mod grav şi imediat. In sistemul romanesc, presedintele poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea fortelor armate si poate institui starea de asediu sau de urgenta.

Presedintele Romaniei

Presedintele Romaniei face parte din din puterea executiva si intruneste, in aceasta calitate, prerogativele esentiale ale acestei puteri ce revin prin definitie sefului statului. Ca model de organizare a puterii executive, Constituantul roman a institutionalizat modelul executivului bicefal sau dualist. Potrivit acestui model, puterea executiva este repartizata echilibrat intre seful statului si guvern. Intre atributiile acestei din urma autoritati publice si cele ale institutiei prezidentiale exista demarcatii clare.

Si sub acest aspect, sunt unele deosebiri intre regimul politic semi-prezidential din Romania si cele din alte republici semiprezidentiale. Deosebirile apar in legatura cu puterile constitutionale ale presedintelui si premierului si cu raporturile intre cele doua autoritati. Astfel, in unele republici semiprezidentiale, principalele prerogative executive revin presedintelui republicii, iar in altele, primului-ministru.

In istoria statala romaneasca au existat trei categorii de sef de stat: domn(specific tarii noastre), rege si presedinte. Aceasta din urma a fost adoptata in anul 1974, indeplinita de o singura persoana. Dupa revolutia din decembrie 1989, prin Decretul – Lege nr 2/1989 privind contituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, se creeaza functia de presedinte al consiliului. In 1990, tot printr-un decret de lege, functia de sef de stat este incredintata Presedintelui Romaniei, ales prin vot liber, universal, egal, direct si secret, acesta solutie fiind prezenta si in Constitutia actuala a Romaniei.