Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare care functioneaza intr-o tara, raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice. In general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde: - cadrul institutional, format din banca centrala cu rol de coordonare si supraveghere, banci comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora; - cadrul juridic, format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara. In evolutia sa, sistemul bancar parcurge faze de specializare si sectorizare. Specializarea bancara reprezinta orientarea activitatii diferitelor banci doar spre anumite servicii, operatiuni, produse bancare. Notiunea de sectorizare poate fi definita ca fiind un tip aparte de specializare ce consta in orientarea activitatii bancare spre anumite domenii de activitate economica. Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. In indeplinirea acestei functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare. Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora. In vederea realizarii obiectivelor finale, banca centrala urmareste stabilitatea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. 1.1. Banca centrala - scurt istoric, atributii Toate sistemele bancare, cu exceptia celui din Hong Kong, au o banca centrala. Aparitia si dezvoltarea sistemului bancar (in secolele XIV si XV) au precedat aparitia bancilor centrale (in secolul XVII). Banca suedeza Riksbank, fondata in 1668, este considerata prima banca centrala, desi istoricii sustin ca prima banca centrala, in acceptiunea de astazi, a fost Banca Angliei, fondata in anul 1694. Banca Angliei a fost creata initial pentru a se strange banii necesari razboiului contra Frantei. A urmat apoi o diversificare a functiilor sale iar banca a primit, mai tarziu, in 1844, dreptul de monopol asupra emisiunii monetare, pentru Anglia si Tara Galilor. Banca Angliei a fost o banca privata pana in 1946, cand a fost nationalizata. In alte tari, crearea bancilor centrale a evoluat mai lent. Banca Frantei a fost fondata in anul 1800. In Germania si Italia, banca centrala a aparut dupa unificarea statelor si principatelor independente, in ultima parte a secolului al XIX-lea. Banca Nationala a Romaniei a fost fondata in 1880, cand doar o treime din capital apartinea statului, iar in 1929, doar 10% din capital mai apartinea statului roman. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Banca Nationala a Romaniei a fost preluata de stat si a facut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Aceasta situatie a continuat sa existe pana la restructurarea sistemului bancar, dupa 1989, cand a fost reorganizata ca banca centrala. Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Principalele atributii ale unei banci centrale sunt: a) elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb; b) emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plata pe teritoriul tarii; c) stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia; d) autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare; e) administrarea rezervelor internationale. 1.2. Functiile bancii centrale Bancile centrale au, in general, urmatoarele functii (desi uneori, aceste responsabilitati sunt impartite cu alte organisme guvernamentale) : 1. Stabilirea si implementarea politicii monetare si de credit Banca centrala controleaza nivelul masei monetare si ratele dobanzii in economie, ca parte a politicii economice generale a guvernului. Aceasta situatie a condus la dezbateri aprinse, referitoare la independenta bancii centrale. De regula, banca centrala colaboreaza cu Ministerul Finantelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare si financiare. Gradul "adecvat" de independenta sau autonomie decizionala al bancii centrale a constituit o disputa seculara: tentative de subordonare directa fata de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenta considerata excesiva. La nivelul Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona (2009) prevede un nivel ridicat de independenta pentru bancile centrale ale statelor membre si pentru Banca Centrala Europeana, care impreuna formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale. In Romania, banca centrala este organ al statului, iar membrii Consiliului de Administratie al BNR sunt numiti de Parlament. In numele Consiliului de Administratie, Guvernatorul BNR prezinta anual Parlamentului Romaniei raportul BNR, care cuprinde: principalele evolutii economice, financiare, monetare si valutare; politica monetara in anul precedent si orientarile pentru anul urmator; reglementarea si supravegherea prudentiala bancara; activitatile BNR, bilantul anual si contul de profit sau pierdere. In cadrul politicii monetare pe care o promoveaza, BNR utilizeaza proceduri si instrumente specifice pentru urmatoarele operatiuni: o de piata monetara - banca centrala poate efectua pe piata secundara operatiuni reversibile, cumparari/vanzari directe sau poate lua in gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creante asupra sau titluri ale statului, autoritatilor publice centrale si locale, regiilor autonome, companiilor nationale si altor societati cu capital majoritar de stat, institutiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, poate emite certificate de depozit si atrage depozite de la institutii de credit, in conditiile pe care le considera necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare; o de creditare a bancilor - banca centrala poate acorda credite institutiilor de credit eligibile, in conditii de rambursare, garantare si dobanda stabilite prin reglementari proprii; se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autoritatilor publice centrale si locale, regiilor autonome, companiilor nationale si altor societati cu capital majoritar de stat; o de control al lichiditatii prin rezerve minime obligatorii - banca centrala stabileste regimul rezervelor minime obligatorii pe care institutiile de credit trebuie sa le mentina in conturi deschise la aceasta; pentru rezervele minime obligatorii, BNR bonifica dobanzi cel putin la nivelul ratei dobanzii medii la depunerile la vedere practicate de institutiile de credit iar pentru neindeplinirea cerintelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculeaza si se percep dobanzi penalizatoare.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).