Rolul ONG în dreptul internațional

Organizatia non-guvernamentala (ONG) este un termen care a devenit general acceptat ca referindu-se la o organizatie non-guvernamentala legal constituita de catre persoane fizice sau juridice fără participarea sau reprezentarea nici unui guvern. În cazurile în care ONG-urile sunt finanţate în totalitate sau parţial de către guverne, ONG-ul menţine statutul non-guvernamental şi exclude reprezentanţi ai guvernului din calitatea de membru în organizaţie. Spre deosebire de termenul de organizaţie interguvernamentala, organizatie non-guvernamentala" este un termen de uz general, dar nu este o definiţie juridică. În multe jurisdicţii aceste tipuri de organizare sunt definite ca "organizaţii ale societăţii civile", sau menţionate prin alte nume.

Organizaţiile non-guvernamentale internaţionale au o istorie care datează cel puţin din 1839. Rotary, mai târziu Rotary International, a fost fondată în 1905. S-a estimat că, până în 1914 existau 1083 ONG-uri. ONG-urile internaţionale au fost importante în mişcarea anti-sclaviei şi a mişcării de vot femeilor, şi a atins un vârf în momentul Conferinţei Mondiale pentru Dezarmare. Cu toate acestea, sintagma "organizaţie non-guvernamentală" intrat în uz popular o dată cu înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1945, în baza dispoziţiilor articolului 71 din capitolul 10 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite având un rol consultativ pentru organizaţiile care nu sunt nici guverne, nici Statele membre. Definiţia "ONG internaţional" (INGO) este pentru prima dată în Rezoluţia 288 (X) din ECOSOC pe 27 februarie 1950: ONG reprezinta "orice organizaţie internaţională care nu este fondată de un tratat internaţional". La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, fraza « drepturile omului » a fost virtual necunoscută, nici în mass-media, în cărţile de specialitate sau ca linie de conduita pentru statele internaţionale. ONG-urile au făcut din aceste cuvinte elementul de bază al Cartei Naţiunilor Unite din 1944 şi chiar au presat pentru adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care a fost adoptată trei ani mai târziu. Rolul vital al ONG-urilor şi a altor "grupuri majore" în dezvoltarea durabilă a fost recunoscut în capitolul 27 a Agendei 21, conducând la aranjamente intense pentru o relaţie consultativă, între Naţiunile Unite şi organizaţiile non-guvernamentale.

Globalizarea în timpul secolului XX a crescut importanţa ONG-urilor. Multe probleme nu au putut fi soluţionate în interiorul unei naţiuni. Tratatele internaţionale şi organizaţiile internaţionale precum Organizaţia Mondială a Comerţului au fost percepute ca fiind prea centrate pe interesele întreprinderilor capitaliste. Unii au susţinut că, într-o încercare de a contracara această tendinţă, ONG-urile s-au dezvoltat pentru a sublinia problemele umanitare, de ajutor de dezvoltare şi de dezvoltare durabilă. Un exemplu proeminent în acest sens este Forumul Social Mondial, care este o convenţie rivală a Forumului Economic Mondial care are loc anual, în ianuarie, în Davos, Elveţia. La al cincilea Forumul Social Mondial în Porto Alegre, Brazilia, din ianuarie 2005, au participat reprezentanţi din mai mult de 1.000 de ONG-uri. Unii au susţinut că în forumuri ca acestea, ONG-uri inlocuiesc ceva ceea ce ar trebui să aparţină mişcărilor populare ale săracilor. Alţii susţin că ONG-urile sunt de multe ori imperialiste în natură, că, uneori, operează într-un mod rasial în ţările dominante, şi că ele îndeplinesc o funcţie similară cu cea a clerului în timpul epocii coloniale. Filosoful Peter Hallward susţine că acestea sunt o formă aristocratică de politică. Cu toate acestea, această filozofie ar sugera că organizaţiile popoarelor indigene nu sunt reprezentate, ceea ce este neadevărat. În orice caz, reteaua transnaţională a ONG-urilor este acum extinsa.

Organizaţiile independente neguvernamentale (ONG-urile) reprezintă o componentă vitală a societăţii mondiale, deoarece ele garantează libertatea de expresie şi de asociere, principiu fundamental al democraţiei. Fără a avea un scop lucrativ, organizaţiile intervin pe plan local, regional, naţional şi internaţional în domenii vitale cum ar fi cel al drepturilor omului, educaţiei, culturii, socialului, mediului, muncii, politicii, ştiinţei, ajutorului umanitar. Cu toate acestea, rolul esenţial jucat de organizaţiile non-guvernamentale nu este unul mereu apreciat de către toate statele, nu în ultimul rând, pentru că atrage după sine un angajament neechivoc faţă de democraţie. Insa, realizarea şi menţinerea unui astfel de angajament este un obiectiv de o importanţă capitală pentru organizaţii globale şi regionale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Africana, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi Organizaţia Statelor Americane.

Din punct de vedere al calităţii membrilor, organizaţiile internaţionale pot fi: organizaţii guvernamentale, create prin acordul de voinţă al statelor şi care implică răspunderea acestora, organizaţii internaţionale neguvernamentale şi organizaţii internaţionale suprastatale, care sunt create de către state, dar organele lor instituţionale, acţionează ca organele puterii, administraţiei şi judecătoreşti ale unui stat. Datorită diversităţii organizaţiilor internaţionale neguvernamentale, ca scopuri şi dimensiuni, nu s-a ajuns la o definiţie general acceptată a acestor entităţi. Se poate spune că o organizaţie neguvernamentală reprezintă o asociaţie internaţională, creată din iniţiativă privată sau mixtă, grupând persoane fizice sau juridice având naţionalităţi diferite, asociaţie care nu urmăreşte scopuri lucrative.

ONG-urile internaţionale sunt organizatii private, a cărui componenţă şi sprijin provin de la mai mult de o ţară şi ale căror activităţi politice depăşesc graniţele naţionale. ONG-urile sunt astfel distincte de supra-naţionale şi inter-guvernamentale, cum ar fi Organizaţia Mondială a Comerţului sau al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care sunt create de către state.