Rezervația Biosferei în Delta Dunării - Protecția Mediului European

Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării – protecţia mediului european

Uniunea Europeană s-a implicat în protecţia mediului înconjurător abia în anii ’70, când această problemă a devenit de interes la nivel mondial. Primele măsuri luate la nivel European vizau ameliorarea calităţii vieţii, limitarea poluării, introducerea principiului prevenirii poluării şi cel raţionalizării resurselor naturale. La început aceste măsuri erau orizontale, integrate în alte politici comunitare, abia în 1982, devenind o politică de sine stătătoare. De atunci acţiunile Uniunii Europene s-au multiplicat, în 1990 a fost înfiinţată Agenţia Europeană a Mediului , au fost adoptate măsuri privind tratarea deşeurilor periculoase, liberul acces la informaţia privind mediul înconjurător, conservarea biodiveristăţii. A fost de asemenea adoptat programul LIFE, ca instrument financiar de gestiune a proiectelor privind protecţia mediului înconjurător din statele membre. Începând cu anul 2000, UE şi-a reorganizat politica în domeniul protecţiei mediului, acţionând cu mai multă flexibilitate şi în loc să impună standarde pentru diferite produse, lasă posibilitatea producătorilor să adere la instrumente ce satisfac cerinţele europene de protecţie a mediului, cum ar fi eco-etichetarea şi auditul de mediu.

Politica Comunitară în domeniul mediului contribuie la realizarea următoarelor obiective:

- conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului ;

- protecţia sănătăţii persoanelor;

- utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale;

- promovarea pe plan internaţional a măsurilor menite să facă faţă problemelor regionale sau planetare ale mediului.

Politica Comunităţii în domeniul mediului urmăreşte un nivel ridicat de protecţie, ţinând seama de diversitatea situaţiilor în diferitele regiuni ale Comunităţii. Ea se bazează pe principiile precauţiei şi cele ale acţiunii preventive, al corectării cu prioritate la sursă a atingerilor mediului şi al principiului “poluatorul plăteşte”. „Plata” poate să ia mai multe forme: investiţii pentru alinierea la standardele de mediu, obligaţia de a lua înapoi, de a recicla sau de a elimina produsele după utilizarea de către consumatori sau o taxă impusă întreprinderilor sau consumatorilor care folosesc produse neecologice, cum este cazul anumitor ambalaje.

Uniunea Europeană investeşte foarte multe fonduri în cercetare pe probleme legate de protecţia mediului şi în programe menite să protejeze biodiversitatea şi mediul. Spre exemplu, Programul LIFE+, finanţând proiecte de cercetare şi de îmbunătăţire a mediului înconjurător, are un buget de 2 miliarde euro pentru perioada 2007-2013. De asemenea, UE acordă asistenţa în domeniul protecţiei mediului şi ţărilor non-UE.

În situaţia actuală în care Terra parcurge o fază critică a existenţei sale, deltele sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate accentuată în raport cu orice intervenţie antropică pe plan local şi în cazul bazinului de recepţie. În acelaşi timp modificările globale ale mediului accentuează această vulnerabilitate prin frecvenţa fenomenelor hidro-meteorologice extreme şi prin tendinţa globală de ridicare a nivelului Oceanului Planetar. Aceste fenomene sunt evidenţiate şi în lungul Dunării care, în ultimul deceniu a înregistrat două recorduri nedorite privind cele mai scăzute şi cele mai ridicate niveluri din perioada în care se fac înregistrări sistematice. Inundaţiile recente succesive a numeroase localităţi, căi de comunicaţie şi drumuri dovedesc necesitatea unor studii aprofundate, interdisciplinare asupra fluviului şi asupra câmpiei sale terminale, concepute ca un sistem unic cu o dinamică specifică.

Prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă naturală de gene de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.

Din punct de vedere al „ integrării verzi “ , cel de-al 6-lea program de acţiune comunitară pentru mediu ( stabilit prin Decizia nr.1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 22 iulie 2002 ) a stabilit printre priorităţile sale “promovarea adaptării politicilor şi abordărilor care contribuie la afirmarea unei dezvoltări durabile în ţările candidate la aderare pe baza transpunerii şi punerii în operă a acquis-ului. Totodată, procesul lărgirii va trebui să menţină şi să protejeze “les atonts” patrimoniului natural al statelor candidate, precum bogăţia diversităţii biologice şi va trebui să păstreze şi să întărească o producţie, un consum şi o amenajare a teritoriului care să fie durabile şi structuri de transport care respectă mediul.