Reprezentarea Societăților de Persoane

1.Noţiuni generale

În viaţa de toate zilele sunt frecvente cazurile cînd subiectul unui raport juridic nu poate fi prezent la încheierea sau la executarea actului juridic. În aceste cazuri apare necesitatea ca în locul ei să participe o altă persoană, care să-i reprezinte interesele aşa cum doreşte aceasta.

Potrivit art. 61, alin. (1) Cod civil “ Persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator”. Totodată, din prevederile art.61 alin.(3) C.civ. rezultă că raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sînt supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. Astfel, actele juridice încheiate de administrator, în limitele împuternicirilor ce i-au fost conferite, sînt actele persoanei juridice însăşi.

În doctrina juridică autorii menţionează că actul de constituire a societăţii trebuie să conţină clauze referitoare la administrarea societăţii.Astfel, asociaţii trebuie să stabilească principalele aspecte referitoare la administrarea şi reprezentarea societăţii comerciale, nominalizându-i pe cei care au atribuţii în acest sens. Dacă nu s-a stabilit modul de exercitare a mandatului de către administratori, se admite ca fiecare din ei să poată lucra individual.

Potrivit art. 108 alin (1) lit. h) al Codului civil, în actul de constituire al societăţii comerciale trebuie să se indice modul de reprezentare.

Administratorii sunt desemnaţi prin actul constitutiv cu ocazia înfiinţării societăţii, iar în cursul existenţei societăţii sunt aleşi de către adunarea generală. Prin dispoziţia alin.(4) al art.61 al Codului civil, se stabileşte că, dacă în virtutea unor circumstanţe administratorul nu este desemnat, acesta poate fi desemnat de instanţa de judecată. Astfel de circumstanţe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărârii de desemnare. Cererea de desemnare a administratorului o poate înainta participanţii (asociaţii, membrii, acţionarii etc.) sau creditorii acesteia .

Deci conţinutul mandatului administratorului nu este exclusiv contractual, reglementarea acestui conţinut fiind completată de dispoziţiile legale referitoare la obligaţiile imperativ stabilite în sarcina administratorului, precum şi la limitele mandatului acestuia.

Raporturile juridice dintre administrator şi societate au deci, o dublă natură: contractuală şi legală. Administratorul nu e un simplu mandatar, ci este şi un purtător al voinţei sociale, cel care exprimă şi execută voinţa socială.

Administratorul are dreptul să încheie orice act de administraţie, acte de dispoziţie şi orice operaţiuni privind obiectul societăţii, cu respectarea mandatului. Dacă în actul de constituire nu sunt restricţii, pot fi aplicate şi regulile din materia reprezentării, unde administratorul apare ca un prepus care are obligaţia de a face comerţ pentru reprezentant.

Dacă administratorul care contractează în numele societăţii îşi depăşeşte atribuţiile stabilite prin actul de reprezentare şi operaţiunea nu a fost încheiată pentru societate, administratorul îşi asumă răspunderea personală, iar societatea nu răspunde.

Una din obligaţiile administratorului este de a executa personal atribuţiile asumate prin contract, întrucît mandatul este un contract intuitu personae. Administratorul care fără drept îşi substituie o altă persoană, răspunde solidar cu aceasta, pentru eventualele pagube aduse societăţii. Administratorii desemnaţi pot manifesta iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate în mod obişnuit de societate, fără să aibă nevoie în acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi. Este însă posibil ca, în exercitarea atribuţiilor sale, un administrator să aibă iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii, dar care, în acelaşi timp, nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate. Potrivit art.124 alin.2 din cod, pentru săvârşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor.

Indiferent de forma juridică, societatea comercială este administrată de unul sau mai mulţi administratori. Vizavi de natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea administrată, în doctrina juridică au fost elaborate mai multe concepţii.

Concepţia clasică se bazează pe „teoria mandatului”, potrivit căreia, raporturile dintre administrator şi societate sînt bazate pe contractul de mandat de drept comun.

Potrivit concepţiei organiciste, se consideră că ideea de mandat este absorbită de ideea mai largă a reprezentării, iar în consecinţă, raportul dintre administrator şi societate nu mai este un mandat pur şi simplu, ci un mandat cu conţinut legal.