Relații personal-nepatrimoniale în Căsătorie

1.Generalităţi.

Căsătoria produce două categorii de efecte si anume : efecte de natura nepatrimonială, angajând persoana si capacitatea de exerciţiu a acesteia şi efecte de natură patrimonială.

Domeniul raporturilor personale dintre soţi este greu de definit şi sancţionarea lor este dificilă.

În trecut ,o cortina de tăcere a acoperit relaţiile personale, considerându-se ca acestea sunt reglementate, mai degraba de norme morale sau religioase decât de norme juridice.

Dreptul European califică efectele personale ale căsătoriei ca fiind de ordine publică şi,în consecintă,nu pot face obiectul unei conventii între soţi.

Dreptul American are o concepţie mai flexibilă cu privire la posibilitatea reglementării contractuale a relaţiilor personale dintre soţi; valabilitatea unor asemenea clauze nu este respinsă de principiu. Bineînţeles că aceste dispozitii conventionale au un caracter special, ce rezultă din specificul lor nepatrimonial (de exemplu,nu pot fi executate silit) şi nu pot incăla ordinea publică (admiţând de exemplu adulterul) dar ,de dispozitiile lor se tine seama la analiza motivelor de divorţ.

Aparent , efectele personale ale căsătoriei nu mai prezintă interes juridic prin disparitia sau reducerea importantei unor instituţii care au făcut,în mod traditional,obiect de preocupare a practicii şi doctrinei în această materie (puterea maritală,incapacitatea femeii măritate,domiciliul legal al femeii măritate,efectele căsătoriei c privire la cetăţenie sau nume etc.), precum şi prin consacrarea, în cele mai multe dintre legislaţiile moderne, a principiului egalităţii dintre bărbat şi femeie.

Practic, principala consecinţă a încălcării obligaţiilor personale dintre soţi ,pe planul dreptului familiei, constă în aceea ca neîndeplinirea lor culpabilă constituie motiv de divorţ.

Relaţiile personale dintre soţi cuprind un domeniu foarte larg, însă, doar o parte dintre aceste relaţii sunt reglementate de normele dreptului familiei, dobândind astfel caracter juridic.

Pentru mare parte din relaţiile personal nepatrimoniale ce se stabilesc între soţi legiuitorul a creat doar cadrul unei minime organizări juridice, lăsând soţilor libertatea reglării lor.

Relaţiile personal nepatrimoniale sunt reglementate de urmatoarele principii:

- „bărbatul şi femeia au drepturi şi obligaţii egale în căsătorie” (art. 25 C.fam.),

- „soţii hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveşte căsătoria” (art. 26 C.fam.); ori

de câte ori legea nu prevede o anumită conduită obligatorie, soţii vor hotărî între ei înşişi, de comun acord, alegând soluţia cea mai potrivită intereselor lor. Eventualele dezacorduri, neînţelegeri dintre soţi nu pot fi înlăturate decât prin voinţa şi efortul lor conjugat, pentru a nu degenera şi duce la divorţ în condiţiile art. 38 C.fam.

Relaţiile personale dintre soţi se referă la obligaţia de a locui împreună, numele soţilor, obligaţia de fidelitate, obligaţia de sprijin moral şi cetăţenia soţilor, unele dintre ele fiind reglementate în Cap.II, Secţ.I, Titlul I, C.fam. (art.25-29).

2.Numele soţilor

La încheierea casătoriei, prevede art.27 alin.(1) C.fam.,viitorii soţi vor declara ofterului de stare civilă numele pe care înţeleg sa-l poarte în timpul căsătoriei. Această dispoziţie legala oferă trei posibilităţi:

a)soţii să-şi păstreze fiecare,numele avut înainte de încheierea căsătoriei;

b)să-şi aleagă e comun accord,un nume comnu al unuia sau altuia dintre ei;situaţie în care se va schimba numele unuia dintre soţi;

c)să-si aleagă ca nume comun numele lor reunite,situaţie in care se va schimba numele ambilor soţi.

Legiuitorul făcând o enumerare limitativă a posibilităţilor de alegere a numelui la încheierea căsătoriei,inseamnă că soţii potrivit dreptului pozitiv roman nu vor putea crea alte situaţii relativ la numele ce-l vor purta.

Dacă viitorii soţi nu s-au pronuntat în nici un fel până in momentul încheierii căsătoriei cu privire la numele ce-l vor purta în viitor,se prezumă că fiecare rămâne cu numele avut până atunci.

Odată cu numele comun declarat (potrivit cu art.28 alin 1 Si 2 C.fam.) soţii sunt obligaţi să-l poarte tot timpul căsătoriei,schimbarea acestuia neputându-se face de cât cu consimţământul celuilalt soţ.În cazul în care fiecare dintr soţi şi-a păstrat numele avut înaintea căsătoriei,schimbarea lui pe cale administrativă se poate face fără consimţământul celuilalt soţ (art.9 alin.1 din O.G. nr. 41/2003).