Relația dintre Finanțele Publice și Serviciile Publice

Administratia publica in acceptiunea de activitate este formata din ansamblul activitatilor juridice si operatiunilor materiale aflate in responsabilitatea autoritatilor publice care au drept scop satisfacerea interesului general al colectivitatii, prin organizarea executarii si executarea in concret a legii.

Ca forme ale activitatii administrative, prin care sunt satisfacute interesele generale ale unei colectivitati, prestatiile, sunt strans legate de notiunea de serviciu public.

Serviciul public este acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, infiintatata de autoritatile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, in regim de drept administrativ sau civil, in procesul de executare a legii.

Serviciile publice se delimiteaza de celelate categorii de servicii prin faptul ca desfasoara activitati de interes general din care cea mai mare parte produc bunuri publice furnizate de adminisratii si colectivitati locale, iar scopul lor este indreptat spre recuperarea costului de productie si nu spre obtinerea profitului.

Nivelul dezvoltarii economice al tarii si a unitatilor administrativ – teritoriale, modul cum se realizeaza distribuirea primara si redistribuirea produsului intern brut pune amprenta asupra rolului ocupat de finantele publice pe plan economic si social.

Finalitatea majoritatii cheltuielilor publice cu exceptia transferurilor, este accea de a pune la dispozitia populatiei serviciile publice.

Resursele financiare, la nivel national, cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritatilor si institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei.

Volumul resurselor financiare ale unei societati depind de marimea produsului intern brut, precum si de posibilitatea apelerii la resurse financiare externe ( imprumuturi, ajutoare, donatii )

Daca se face deosebire intre finantele publice si finantele private, trebuie sa se faca aceeasi deosebire si intre resursele financiare ale societatii si resursele financiare publice.

Veniturile cu caracter fiscal, formeaza o buna parte a resurselor financiare publice, iar componentele acesteia sunt: resursele administratiei de stat, centrale si locale, resursele asigurarilor sociale de stat si resursele institutiilor publice cu caracter autonom.

Alte tipuri de resurse financiare publice sunt: de trezorerie – utilizate pentru acoperirea temporara a deficitului curent al bugetului de stat; din imprumuturi publice; emisiunea baneasca fara acoperire – mijloc de finantare a deficitului bugetar cu efecte greu de estimat.

Principalele categorii de resurse publice sunt:

I. Resursele bugetului de stat –venituri curente (venituri fiscale, impozite directe, impozite indirecte, venituri nefiscale) si venituri din capital;

II. Resursele bugetului asigurarilor sociale – venituri fiscale, contributia pentru asigurarile sociale, alte contributii, venituri nefiscale;

III. Resursele bugetelor locale – venituri proprii(fiscale si nefiscale), cote si sume defalcate din venituri ale bugetului de stat, cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale, transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat;

IV. Resusele fondurilor speciale – fondurile speciale au in vedere contributii si impozite indirecte astfel ;contributia la fondul pentru plata ajutorului de somaj; incasari din comisionul vamal; taxa pentru drumuri; contributia pentru pensia alimentara; venituri nefiscale definite in raport cu destinatia fiecarui fond.

Prin cheltuiele publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada.

Cheltuielile publice find componenta functiei de repartitie a finantelor publice, se refera la distribuirea resurselor banesti catre diferite obiective sociale sau economice si reprezinta etapa urmatoare constituirii fondurilor publice.

Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Continutul econ al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar altele o avansare de produs intern brut

Cheltuielile publice contin in structura lor: cheltuieli publice efectuate de administratiile centrale de stat, din fondurile bugetare si extrabugetare; cheltuielilor colectivitatilor locale ale unitatilor administrativ teritoriale; cheltuielile organismelor internationale din resursele publice prelevate de la membri acestora; cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile publice nu inseamna acelasi lucru cu cheltuielile bugetare.

Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate in domeniul public prin interiorul institutiilor publice care se acopera fie de la bugetul statului fie din bugetele proprii si inseamna numai acele cheltuieli care se acopera de la bugetul administratiei centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare.