Reguimul Timpului de Munca și a Orelor Suplimentare

1.Modeficari ale Codului muncii

Modificarea Codului Muncii prin O.U.G. nr.65/2005 publicata in Monitorul Oficial nr.576/05.07.2005, aprobata cu modificarile si completarile prin legea nr.371/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.1147/19.12.2005 a dus inevitabil la schimbarea unor indatoriri ale angajatorilor, ale firmelor, precum si a sistemului drepturilor acestora care a fost adoptat la solicitarile reprezentantilor lor in negocierile care au premers adoptarii actelor normative nominalizate.

Aceste modificari au dus la o inbunatatire, in linii mari, a Codului muncii prin echilibrarea intr-o oarecare proportie a raportului dintre statutul angajatorului si cel al salariatului; totodata prin aceste modificari, dispozitiile codului muncii au fost apropiate si mai mult de legislatia europeana din acest domeniu.

Dintre toate modificarile suferite de codul muncii cele mai importante modificari sunt cele privitoare la:

- clauza de neconcurenta;

- perioada de proba;

- situatia salariatului pensionabil pentru indeplinirea conditiilor de varsta standard si stagiu de cotizare;

- cadrul concedierilor colective – conditii prealabile si consecutive;

- durata timpului de munca pe durata determinata;

- formarea profesionala a salariatilor;

- regimul sanctionator.

2.Reglementarea timpului de munca

Conform codului muncii durata maxima a timpului saptamanal de lucru este de 48 ore.

De la aceasta regula insa exista si doua exceptii:

Prima exceptie asa cum dispune aliniatul 2 modificat al articolului 111 din codul muncii: „ (2) [prin exceptie], durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana”.

Aceasta exceptie are drept caracteristici:

- o sfera generala, extinsa in ce priveste subiectele vizate (admisibila in principiu in orice sector de activitate, la orice angajator – daca legile speciale nu interzic un program de lucru extins peste cele 48 de ore saptamanal, ce include si orele suplimentare), dar o sfera relativ restransa de aplicare in ce priveste durata (48 de ore/saptamana in cadrul unei perioade de 3 luni calendaristice);

- aplicarea sa devine posibila direct si neconditionat, prin dispozitia legii, fara a mai necesita acorduri colective, ci doar acordul salariatului.