Reglementarea și importanța contractului de leasing

Notiune si reglementare

Aparitia leasingului ca notiune si raspandirea lui ca forma de finantare dateaza din anii '50, insa baza economica s-a format mai devreme, in perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial. Fara sa aprofundam evolutia tipurilor de leasing, pentru intelegerea planului structurii economice si problematica juridica a leasingului, este de ajuns sa privim in urma pana la punctul cand industrialul a ajuns la o recunoastere a faptului ca in procesul de valorificare a produselor nu este necesar transferul imediat al dreptului de proprietate si echivalarea integrala a contravalorii acestuia in momentul incheierii contractului.

Un astfel de moment istoric economic a fost in 1877, cand Bell Telephone Company din Statele Unite ale Americii a oferit posibilitatea folosirii aparatelor telefonice din productia proprie contra unui cost de folosinta fara achitarea totala a contravalorii produsului.

Schimbarea radicala insa a adus-o structura economica de dupa al II-lea razboi mondial, in Statele Unite ale Americii dupa 1950, iar un deceniu mai tarziu si in tarile Europei Occidentale, dupa revitalizarea economiei acestora.

In Statele Unite ale Americii oamenii de afaceri au realizat pentru prima data ca investitiile decapitalizate se pot realiza nu numai prin finantarea clasica bancara. A aparut atunci pe piata mijloacelor de productie acel finantator care s-a auto-asigurat astfel incat, s-a prezentat in calitate de cumparator al obiectului fata de furnizor si, pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, l-a dat in folosinta intreprinzatorului.

Astfel pe de o parte s-a nascut un contract de vanzare-cumparare intre producator si Locator (firma de leasing), pe baza caruia Locatorul a achizitionat de la producator bunul specificat de utilizator, iar pe de alta parte a luat fiinta un contract specific de chirie, in baza caruia utilizatorul in schimbul unei rate de leasing (redeventa) a dobandit dreptul de folosinta asupra obiectului, locatorul pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, incasand rata de leasing.

Pe langa aceasta forma, deja clasica, a leasingului s-au dezvoltat si alte forme de leasing, fiecare cu un rol comun si anume: finantatorul (locatorul) este proprietarul obiectului iar utilizatorul pe intreaga durata a contractului detine numai dreptul de folosinta.

Cuvintul "Leasing" vine din limba engleza, de la substantivul "leasing" si verbul "to lease" care s-ar traduce, intr-o prima acceptiune, prin "a inchiria". Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat insa o forma specifica de finantare, a carei denumire s-a departat de intelegerea initiala, reprezentata astazi mai bine de verbele "to rent" sau "to hire".

Ca si in cazul chiriei, in prim planul operatiei economice sta utilizarea obiectelor inchiriate (echipamente industriale, vehicule, cladiri, etc.) si nu proprietatea asupra acestora, astfel incit Utilizatorul (cel care "primeste" finantarea in leasing) dobandeste dreptul de folosinta asupra obiectelor care raman insa in proprietatea Locatorului (cel care "ofera" finantarea in leasing).

Leasing-ul este o metoda buna de finantare in principal datorita operativitatii cu care poate satisface necesitatile financiare ale agentilor economici si persoanelor fizice deopotriva. Printr-o operatiune de leasing pot fi evitate procedurile complicate ale contractarii unor credite bancare, proceduri ce uneori presupun imobilizarea unor elemente ale patrimoniului societatii sau celui privat, pentru constituirea de garantii.

Leasing-ul presupune existenta unui furnizor, a societatii finantatoare (societatea de leasing) si a unui utilizator. In esenta operatiunea de finantare prin leasing presupune ca societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de catre utilizator si cedeaza folosinta acestuia din urma pentru o anumita perioada de timp in schimbul unei redevente lunare.

In Romania operatia de leasing este definita si tratata in conformitate cu prevederile Ordonantei 57/1997, amendate si adaugite prin diferite acte de-a lungul timpului. La data publicarii acestui document ultimul act normativ emis este OG 51 din 1997 republicata in Monitorul Oficial nr 9 din 12 Ianuarie 2000.

In conformitate cu prevederile legale, leasing-ul ca operatie economica este definit astfel:

... operatiunilor de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Leasingul presupune existenta a trei terte persoane: furnizorul, societatea finantatoare (societatea de leasing) si utilizatorul (beneficiarul finantarii). Societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de utilizator si il cedeaza acestuia din urma pe o anumita perioada de timp contra unor redevente lunare. Aceasta reprezinta in esenta operatiunea de finantare prin leasing. Pentru utilizator, aceasta operatiune îi va aduce si alte avantaje cum ar fi:

" Îi permite realizarea de investitii atunci cand nu dispune de lichiditatile necesare. Si cum investitiile contribuie de cele mai multe ori la sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obtinut poate acoperi redeventele lunare.

" Îi permite sa-si foloseasca fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante), cele care sunt aducatoare de bani.

" Îi permite sa fie in pas cu noua tehnologie prin aceea ca la sfarsitul contractului de leasing poate returna bunul societatii finantatoare si sa închirieze altul ale carui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o eficienta mai mare în exploatare.

" Îi permite sa beneficieze de amanarea platii taxelor vamale pana la sfarsitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.

" Îi permite sa beneficieze de facilitatile fiscale întreaga valoare a ratei de leasing este deductibila fiscal pentru IMM.

Leasing-ul s-a conturat mult mai clar ca realitate economica decat ca o entitate juridica. Daca pentru agentii economici leasing-ul poate fi considerat drept mijloc de deconcentrare, prin micsorarea riscurilor pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila.

Succesul economic deosebit al acestei noi operatiuni a impus leasing-ul in atentia tuturor. Leasing-ul este la acest moment pe plan international, unul dintre cele mai raspandite mijloace de realizare a finantarilor.

Leasing-ul este o metoda buna de finantare in principal datorita operativitatii cu care poate satisface necesitatile financiare ale agentilor economici si persoanelor fizice deopotriva. Printr-o operatiune de leasing pot fi evitate procedurile complicate ale contractarii unor credite bancare, proceduri ce uneori presupun imobilizarea unor elemente ale patrimoniului societatii sau celui privat, pentru constituirea de garantii.