Reglementarea accidentelor de muncă - cercetare, comunicare, asigurarea socială și indemnizații

SUMMARY

As part of the study, aspects frequently encountered in specialized literature and in daily life regarding work accidents are investigated. With the employment of the employee in the field of work, the employer assumes responsibility for his life and health, creating more favorable working conditions, but with the creation of these conditions in the working environment, more automated machines for work efficiency appear and increase the production quantity for a higher profit. As a result, the number of accidents per year increases due to the lack of competent training of each employee, which neglects the agreed security rules and regulations.

Keywords: work accident, employee, employer, health.

Încă din timpurile când omul a început conștient să desfășoare o activitate pentru a schimba lumea înconjurătoare și să-și asigure existența, apar primele idei și procese de îmbunătățire a condițiilor de muncă. La început acestea fiind doar legate de mașinile manuale expuse în funcțiune cu ajutorul forței musculare a omului, treptat trecând la cele automatizate.

Astfel, odată cu revoluția industrială, procesele de muncă se intensifică, devenind mai complexe, mai automatizate, respectiv, se înregistrează și o creștere a riscului pentru lucrător de a se accidenta, de a se îmbolnăvi și de a muri. Mult timp, opinia cea mai răspândită a fost că accidentele de muncă sunt inevitabile, că ele reprezintă o fatalitate care nu poate fi ocolită. Treptat însă, s-a ajuns la concluzia că înseși uneltele, materialele de prelucrare, mediul în care activează salariatul sunt cele care generează pericole și că nu poate fi vorba, pur și simplu, de destinul individului [8,p71].

Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă [4], clasifică accidentele de muncă după mai multe categorii, în funcție de mai multe criterii. În funcție de locul producerii accidentului distingem:

a) accident de muncă;

b) accident înafara muncii.

Prin accident de muncă [4, pct.3] se înțelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicație acută, leziuni corporale provocate de insecte și animale, de calamități naturale etc.), ca urmare a acțiunii unui factor de risc (însușire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producție, mediu de muncă) și care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacității de muncă ori la decesul salariatului.

Prin accident în afara muncii [4, pct.4] se înțelege un eveniment care a provocat vătămarea violentă a organismului salariatului, chiar dacă s-a produs în timpul de muncă al acestuia, la locul de muncă sau pe teritoriul unității, în condiții neprevăzute la punctul 3 din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, cauza directă a căruia este determinată de fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea sarcinii de muncă sau obligațiilor de serviciu (joacă, încăierare, automutilare intenționată, sinucidere, cazuri de boală latentă și moarte naturală, folosire a mijloacelor de producție în scopuri personale fără permisiunea angajatorului sau conducătorului, comitere a unui furt din avutul unității, angajatorului persoană fizică și altele de acest gen).

În funcție de gradul de vătămare adus lucrătorului, care survine în urma unui accident de muncă, potrivit pct. 5 al Regulamentului menționat supra,se distinge:

a) accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a provocat pierderea parțială sau totală de către salariat a capacității de muncă pentru un interval de timp de cel puțin o zi, cu caracter reversibil după terminarea tratamentului medical, confirmată de instituția medicală în modul stabilit;

b) accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului salariatului, confirmată de instituția medicală în modul stabilit;

c) accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit interval de timp de la producerea lui, decesul salariatului, confirmat de instituția de expertiză medico-legală în modul stabilit. [4]

După numărul persoanelor implicate în acidente de muncă, în conformitate cu pct 6 al Regulamentului [4], distingem:

a) accident individual, în urma căruia este afectat un singur salariat;

b) accident colectiv, în urma căruia sînt afectați, în același timp, în același loc și din aceeași cauză, minimum doi salariați.

Pentru ca un eveniment să poată fi calificat drept accidentul de muncă, acesta urmează să întrunească următoarele elemente necesare pentru constatarea acestuia[7, p115]:

- vătămarea organismului;

- calitatea persoanei accidentate;

- timpul;

- locul producerii.